ICCJ. Decizia nr. 4392/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin cererea înregistrată sub nr. 1589/2005 la Tribunalul Dolj, condamnatul C.M. a solicitat contopirea a două mandate, respectiv de 9 ani închisoare și de 11 ani 3 luni și 23 zile închisoare, precum și deducerea perioadelor executate de la: 8 noiembrie 1991 până la 25 ianuarie 1995; 28 aprilie 1995 până la 24 iulie 1996 și de la 14 iunie 2000 la zi.

S-a făcut precizarea de către condamnat că mandatele de executare a pedepselor la care a făcut referire se află sub puterea lucrului judecat.

Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 435 din 28 septembrie 2005, a admis cererea de contopire, a pedepselor formulate de condamnatul C.M. și, în consecință a hotărât:

- descontopirea pedepsei rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 258/2004 a Curții de Apel Craiova în: pedepsele efectiv aplicate prin sentința penală nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj; în pedepsele efectiv aplicate prin sentința penală nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj și în restul rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani, 5 luni și 23 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2038/2005 a Judecătoriei Craiova;

- descontopirea pedepsei finale de 11 ani, 3 luni și 23 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/2004 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 321/2004 a Curții de Apel Craiova în pedepsele aplicate, prin decizia penală nr. 68/2003 a Tribunalului Dolj, sentința penală nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu; sentința penală nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj; sentința penală nr. 4769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu; sentința penală nr. 1260/2000 a Judecătoriei sector 1 București, sentința penală nr. 7/2000 a Tribunalului București; sentința penală nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova; sentința penală nr. 2524/1999 a Judecătoriei Craiova; sentința penală nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu; sentința penală nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj; sentința penală nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina, pedepse pe care le-a descontopit în pedepsele componente și restituite de pedepse rămase neexecutate;

- desfacerea pedepsei finale de 12 ani 5 luni și 25 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova în restul de pedeapsă de 4 ani, 5 luni 25 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina, rest pentru care a fost menținută revocarea grațierii; înlăturarea sporului de 3 ani închisoare și descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele efectiv aplicate prin sentința penală nr. 914/1992 a Judecătoriei Pitești, sentința penală nr. 1110/1993 a Judecătoriei sector 1 București și sentința penală nr. 738/1993 a Judecătoriei sector 2 București;

- contopirea, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; prin sentința nr. 1110/1993 a Judecătoriei sector 1 București cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 914/1992 a Judecătoriei Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 738/1998 a Judecătoriei sector 2 București, respectiv un an și 8 luni închisoare aplicată pentru art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și un an și 6 luni închisoare aplicată pentru art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care se adaugă sporul de 3 ani, în final 8 ani închisoare;

- a constatat menținută revocarea grațierii pentru restul de 4 ani 5 luni și 25 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina, rest de pedeapsă ce urmează a fi executat alături de pedeapsa de mai sus, respectiv 12 ani, 5 luni și 25 zile;

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 8 noiembrie 1991 până la 25 ianuarie 1995 și de la 28 aprilie 1995 până la 24 iulie 1996.

S-a constatat un rest de pedeapsă de executat de 8 ani și 25 zile închisoare.

în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, sentința penală nr. 769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1260/2000 a Judecătoriei sector 1 București și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 7/2000 a Tribunalului București, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni menținut prin sentința penală nr. 4769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu, în total 12 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că prin toate cele 4 sentințe penale menționate a fost contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani 5 luni și 25 zile închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova, rest care este de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus:

- contopirea pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare arătată mai sus, cu restul rămas neexecutat, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de un an închisoare menționat în sentința penală nr. 66/1998 a Tribunalului Dolj, în total 13 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din această pedeapsă detenția executată de condamnat de la 3 decembrie 1997 până la 15 iulie 1998, constatând că a rămas un rest de 12 ani și 17 zile închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin neapelare, în pedepsele de: 2 ani închisoare pentru fiecare din cele 8 infracțiuni prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (săvârșite în perioada august - octombrie 1998), 5 ani închisoare, pentru fiecare din cele 4 infracțiuni prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (săvârșite la 3 septembrie 1998, 24 septembrie 1998; 30 septembrie 1998 și 8 octombrie 1998); 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare din cele 2 infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (săvârșite la 21 august 1998 și 7 septembrie 1998); 9 ani închisoare, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (săvârșite la 13 octombrie 1998) și restul rămas neexecutat de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani, 5 luni și 25 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova.

în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedepse aplicate prin sentința penală nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova pentru faptele din data de 9 octombrie 1998, cu pedepsele aplicate efectiv prin sentința penală nr. 2524/1989 a Judecătoriei Craiova, sentința penală nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu și sentința penală nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.

S-a constatat existența stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen., și în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare cu restul rămas neexecutat din pedepsele anterioare, rest calculat de instanță, respectiv 12 ani și 17 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani și 17 zile închisoare.

S-a dedus din această pedeapsă perioada executată de condamnat de la 20 octombrie 1998 până la 13 iulie 1999 și a constatat că a rămas de executat un rest de 11 ani 3 luni și 23 zile închisoare.

în baza art. 33,art. 34 și art. 36 C. pen., a contopit restul pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.

A constatat existența stării de recidivă și în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 6 luni închisoare, cu restul calculat anterior de instanță, de 11 ani, 3 luni și 23 zile închisoare, condamnatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 11 ani, 3 luni și 23 zile închisoare.

S-a dedus din această pedeapsă perioada executată de la 14 iunie 2000 la zi și a menținut starea de arest a petentului condamnat.

Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinței penale nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj și sentința penală nr. 64/2004 a Tribunalului Dolj.

A dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător sentinței pronunțată în cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor prin care au fost efectiv aplicate pedepsele contopite prin prezenta sentință.

A hotărât ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să fie virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Craiova.

în esență, s-a reținut că petentul C.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 914 din 14 aprilie 1992 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 934/1992 a Tribunalului Argeș la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și că, în temeiul art. 4 din Decretul nr. 23/1991 s-a revocat grațierea pentru restul de 4 ani 5 luni și 5 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa de 11 ani, 11 luni și 5 zile închisoare.

S-a reținut că executarea pedepsei a început la data de 8 noiembrie 1991, fiind întreruptă la data de 26 ianuarie 1995, ca urmare a întreruperii executării pedepsei, dispunându-se reîncarcerarea la 28 aprilie 1995 care a durat până la data de 24 iulie 1996, când s-a dispus o nouă întrerupere a executării pedepsei.

în timpul în care condamnatul s-a aflat în libertate a săvârșit alte infracțiuni, fiind reîncarcerat la data de 3 decembrie 1997 până la data de 15 iulie 1998 și de la 14 iunie 2000, la zi.

în cauză pentru fiecare din infracțiunile săvârșite ulterior a fost reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de restul de 4 ani, 5 luni și 25 zile închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina, iar pentru fiecare din infracțiunile săvârșite în perioada de întrerupere a executării pedepsei (august - octombrie 1998), restul rămas neexecutat din pedepsele stabilite conform art. 39 C. pen., între pedepsele pentru infracțiunile judecate și restul de pedeapsă față de care s-a menținut revocarea grațierii.

Urmare a acestui fapt, au fost repuse în individualitatea lor toate pedepsele contopite prin sentințele penale nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj, nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj, nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, nr. 64/2004 a Tribunalului Dolj și decizie penală nr. 68/2003 a Tribunalului Dolj, nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu, nr. 1260/2000 a Judecătoriei sector 1 București, nr. 7/2000 a Tribunalului București, nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova, nr. 2254/1999 a Judecătoriei Craiova, nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu, nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj, nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina și prin sentința penală nr. 2038 a Judecătoriei Craiova și sentințele penale nr. 914/1992 a Judecătoriei Pitești, nr. 1110/1993 a Judecătoriei sector 1 București și nr. 738 a Judecătoriei sector 2 București.

S-a reținut că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 110/1993 a Judecătoriei sector 1 București, nr. 914/1992 a Judecătoriei Pitești și nr. 738/1993 a Judecătoriei sector 2 București sunt concurente, în condițiile art. 36 alin. (2) C. pen., dispunându-se contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 3 ani, în total 8 ani închisoare. Totodată s-a menținut revocarea grațierii pentru restul de 4 ani, 5 luni și 25 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina, stabilindu-se pedeapsa totală de 12 ani 5 luni și 25 zile închisoare.

A mai constatat prima instanță, că din această pedeapsă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 8 noiembrie 1991 până la 25 ianuarie 1995 și de la 28 aprilie 1995 până la 24 iulie 1996 rămânând de executat un rest de 8 ani, 6 luni și 25 zile.

S-a mai reținut faptul că petentul a mai fost judecat ulterior și condamnat la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni concurente prin sentințele penale nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, nr. 4769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu nr. 1260/2000 a Judecătoriei sector 1 București și nr. 7/2000 a Tribunalului București, fiecare instanță reținând starea de recidivă în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru restul de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare, din pedeapsa de 12 ani, 5 luni și 25 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova.

A mai arătat prima instanță, că după repunerea în individualitatea lor a pedepselor arătate mai sus, s-au aplicat, corespunzător, prevederile art. 36 alin. (2) C. pen., stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare, precum și de art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 lit. a) C. pen., contopindu-se restul de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare, pedeapsa totală fiind de 12 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 66/1998 a Tribunalului Dolj, în final, rezultând pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că din această pedeapsă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 3 decembrie 1997 până la 15 iulie 1998, fiind pus în libertate ca urmare a întreruperii executării pedepsei, rămânând de executat 12 ani și 17 zile închisoare.

Prima instanță a mai reținut faptul că în perioada de întrerupere a executării pedepsei, de la 16 iulie la 19 octombrie 1998, condamnatul a săvârșit și alte infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 112 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Dolj, nr. 2524/1999 a Judecătoriei Craiova și nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (2) C. pen., precum și a art. 37 lit. a) C. pen., pentru restul de 12 ani și 17 zile închisoare, din pedeapsa a cărei executare a fost întreruptă.

Conform art. 36 C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, iar potrivit art. 39 C. pen., pedeapsa totală de 12 ani și 17 zile închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 20 octombrie 1998 la 13 iulie 1999.

S-a reținut un alt rest rămas neexecutat de 11 ani, 3 luni și 23 zile închisoare, reprezentând primul termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen., față de infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova și nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina.

Corespunzător acestor situații de fapt și de drept, prima instanță a stabilit pedeapsa rezultantă, după contopirea pedepselor în temeiul art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (2) C. pen., în cuantum de 11 ani, 3 luni și 23 zile, din care a dedus perioada executată de la 14 iunie 2000 la zi, fiind menținută starea de arest a condamnatului.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul pe care a criticat-o cu privire la omisiunea deducerii și a perioadelor cuprinse între 8 noiembrie 1991 - 25 ianuarie 1995 și respectiv de la 28 aprilie 1995 la 24 iulie 1996, executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 375/2004 a Tribunalului Dolj.

Apelul a fost soluționat de către Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 403 din 15 decembrie 2005 care, a constatat că această deducere este obligatorie față de sentința penală nr. 170 din 25 martie 2005 a Tribunalului Dolj, definitivă prin neapelare, prin care s-a admis contestația la executare formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 375 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului Dolj, privitoare la această deducere.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., în sensul că nu s-a soluționat fondul cauzei, invocându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 170/2005 a Tribunalului Dolj.

Ca urmare, înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1532 din 9 martie 2006, a casat decizia instanței de apel, și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

După rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 146 din 2 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 435 din 28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj.

în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că:

Modificarea pedepselor aplicate unui condamnat, poate avea loc în cursul executării pedepsei numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 449 alin. (1) C. proc. pen., respectiv în situația în care se constată de către instanța de executare existența concursului de infracțiuni, recidivei sau actelor care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

în cauză, apelantul C.M. a promovat o cerere vizând contopirea a două pedepse, și anume de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj și de 11 ani, 3 luni și 23 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/2004 a Tribunalului Dolj, ocazie cu care a solicitat deducerea perioadei executate, stabilită prin contestația la executare soluționată prin sentința penală nr. 170/2005.

Din analiza certificatului privind cazierul judiciar și a tuturor sentințelor de condamnare executabile până în prezent prima instanță a reținut corespunzător că fiecare dintre sentințele penale invocate de petent au avut ca obiect contopirea unor pedepse aplicate pentru infracțiuni aflate în stare de concurs și de recidivă iar pentru admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 449 C. proc. pen., în prezenta cauză, s-a procedat la descontopirea tuturor pedepselor care au fost repuse în individualitatea lor.

în aceste condiții, a motivat instanța de apel, stabilirea unei pedepse rezultante pentru toate infracțiunile deduse judecății impune, cu necesitate reținerea corectă a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (2), raportat la art. 37 lit. a) C. pen., în cauză, condamnatul săvârșind infracțiunile pentru care a solicitat contopirea, în perioadele de întrerupere a executării pedepselor aplicate anterior care, fiecare se constituie în prim termen al recidivei.

Procedând astfel, prima instanță a reținut justificat concursul între infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepse de: 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 1110/1993 a Judecătoriei sector 3 București, de 5 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în total 8 ani închisoare, în temeiul art. 36 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, s-a reținut că în mod corect s-a stabilit că la data săvârșirii fiecăreia dintre infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de mai sus, condamnatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de restul de 4 ani, 5 luni și 25 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 al Judecătoriei Slatina, pentru care s-a menținut revocarea grațierii, având consecința stabilirii pedepsei prin cumul aritmetic, în total 12 ani, 5 luni și 25 zile.

Cu privire la această pedeapsă, 12 ani, 5 luni și 25 zile, s-a reținut că petentul a fost încarcerat la data de 8 noiembrie 1991 și a executat perioadele cuprinse între 8 noiembrie 1991 - 25 ianuarie 1995 și de la 24 iulie 1996, când a fost pus în libertate ca urmare a întreruperii executării pedepsei, rămânând de executat un rest de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare.

S-a mai reținut, că în perioada întreruperii executării pedepsei, cuprinsă între 25 iulie 1996 și 2 decembrie 1997, condamnatul a săvârșit alte infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, nr. 4769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu, nr. 1260/2000 a Judecătoriei sector 1 București și nr. 7/2000 a Tribunalului București, infracțiunile fiind concurente, motiv pentru care în mod justificat au fost aplicate prevederile art. 34 alin. (2) C. pen., și ale art. 37 lit. a) C. pen., față de restul de 8 ani, 6 luni și 25 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova și față de care, în mod legal, prima instanță a stabilit, conform art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 13 ani și 6 luni închisoare, din care a dedus perioada executată de la data de 3 decembrie 1997 până la 15 iulie 1998, stabilind, astfel, că restul de pedeapsă rămas neexecutat din această pedeapsă este de 12 ani și 17 zile închisoare.

S-a mai reținut, că în perioada 16 iulie 1998 - 19 octombrie 1998, condamnatul a mai beneficiat de o nouă întrerupere a executării pedepsei și că în acest interval a mai săvârșit și alte infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj la 8 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., săvârșite în perioada august - octombrie 1998; câte 5 ani închisoare, pentru fiecare din cele 4 infracțiuni comise la datele de 3 septembrie 1998, 24 septembrie 1998, 30 septembrie 1998 și 8 octombrie 1998, câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de furt cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 9 ani închisoare, pentru fiecare din cele 2 infracțiuni de tâlhărie, cu reținerea art. 37 lit. a) și b) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), săvârșite la data de 13 octombrie 1998, pentru care s-a reținut că starea de recidivă a fost atrasă de restul de 8 ani și 6 luni și 25 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova. în aceeași perioadă, reține instanța de apel, condamnatul a mai săvârșit, la 9 octombrie 1998 infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., pentru care a fost condamnat, la 3 ani și respectiv 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 543/2001 a Judecătoriei Craiova.

Cu privire la toate aceste infracțiuni, a arătat instanța de apel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen., constatând că sunt concurente în același timp și cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 2524/1999 a Judecătoriei Craiova și nr. 73/2002 a Judecătoriei Târgu Jiu, pentru infracțiuni din aceeași perioadă, stabilindu-se, pe calea contopirii, pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, iar în raport de dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa totală de 12 ani și 17 zile închisoare.

în legătură cu această pedeapsă s-a reținut că, petentul a fost încarcerat de la 20 octombrie 1998 până la 13 iulie 1999, rămânând de executat un rest de 11 ani 3 luni și 23 zile închisoare, care reprezenta primul termen al recidivei față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova și nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina, stabilindu-se pedeapsa totală de 11 ani 3 luni și 23 zile închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 8 noiembrie 1991, la zi.

Față de cele arătate, a concluzionat instanța de apel, se reține că susținerea condamnatului nu este fondată, întrucât perioada executată în intervalul 8 noiembrie 1991 - 25 ianuarie 1995 și de la 28 aprilie 1995 la 24 iulie 1996 a fost analizată la stabilirea restului rămas neexecutat din pedeapsa reprezentând primul termen al recidivei pentru infracțiunile judecate prin sentințele penale nr. 1110/1993 a Judecătoriei sectorului 1 București, nr. 914/1992 a Judecătoriei Pitești, nr. 738/1993 a Judecătoriei sectorului 2 București, contopite prin sentința penală nr. 2048/1995 a Judecătoriei Craiova.

S-a mai arătat că, în cauză, s-a procedat la repunerea în individualitatea lor a tuturor pedepselor ce au format obiectul cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 449 C. proc. pen., și soluționate prin sentințele penale nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj, nr. 64/2004 a Tribunalului Dolj și nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova, situație în care instanța era competentă să stabilească pedepsele rezultante prin reținerea stării de concurs și corespunzător, de recidivă, în condițiile art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (6) C. pen., astfel cum s-a realizat în cauză.

S-a mai arătat, în final, împrejurarea că, una din sentințele de contopire, recte sentința penală nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj a fost modificată pe calea contestației la executare prin sentința penală nr. 170/2005 a Tribunalului Dolj sub aspectul deducerii, în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., și a perioadelor cuprinse între 8 noiembrie 1991 - 25 ianuarie 1995 și 28 aprilie 1995 până la 24 iulie 1996 nu este de natură a modifica structura juridică a condamnatului, prima instanță reținând corespunzător ca perioadă executată intervalul menționat, dar în stabilirea recidivei postcondamnatorii în condițiile art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 lit. e) C. pen.

împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs condamnatul C.M. pe care a criticat-o cu privire la omisiunea instanței de a-i deduce din pedeapsa de executat și perioadele enunțate cuprinse între 8 noiembrie 1991 - 25 ianuarie 1995 și de la 28 aprilie 1995 până la 24 iulie 1996, perioade ce au fost recunoscute prin sentința penală nr. 170 din 25 martie 2005 a Tribunalului Dolj, în cadrul unei contestații la executare, motiv ce a format și obiect al căii de atac a apelului.

Recursul declarat de condamnatul C.M. este nefondat.

Dând curs cererii condamnatului de contopire a pedepselor la care a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătorești, prima instanță, făcând aplicarea textelor legale [(art. 36 alin. (2), 39 alin. (2) și art. 33, 34 C. pen.)] a procedat la descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente pe care apoi le-a recontopit, stabilind o pedeapsă rezultantă.

în funcție de momentul la care au fost săvârșite faptele și dispozițiile legale aplicabile, după stabilirea pedepsei rezultante de executat, prima instanță a dedus perioadele executate de condamnat, stabilind restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Astfel, se constată că prima instanță, după ce a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate condamnatului prin sentințele penale nr. 357/2004 a Tribunalului Dolj, nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj, nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, nr. 73/2002 a Judecătoriei Tg. Jiu, nr. 350/2002 a Tribunalului Dolj, nr. 4769/1998 a Judecătoriei Tg. Jiu, nr. 1260/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București, nr. 7/2000 a Tribunalului București, nr. 5143/2001 a Judecătoriei Craiova, nr. 2524/1999 a Judecătoriei Craiova, nr. 112/2003 a Tribunalului Dolj, nr. 1985/2000 a Judecătoriei Slatina și prin sentința penală nr. 2038/1995 a Judecătoriei Craiova și sentințele penale nr. 914/1992 A Judecătoriei Pitești, nr. 1110/1993 a Judecătoriei sectorului 1 București și nr. 738/1993 a Judecătoriei sectorului 3 București, a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, pedeapsa de executat fiind de 8 ani închisoare. La această pedeapsă s-a mai adăugat un rest de 4 ani 5 luni și 25 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 525/1989 a Judecătoriei Slatina și pentru care s-a dispus revocarea beneficiului grațierii, că pedeapsa de executat finală, s-a stabilit la 12 ani 5 luni și 25 zile închisoare.

După stabilirea acestei pedepse, cum era și firesc, prima instanță a dedus perioadele executate până în acel moment și anume: de la 8 noiembrie 1991 până la 25 ianuarie 1995, când condamnatul s-a aflat în libertate ca urmare a întreruperii executării pedepsei și de la 28 aprilie 1995, când a fost reîncarcerat ca urmare a săvârșirii altor fapte penale, până la 24 iulie 1996 când a beneficiat, din nou, de o întrerupere a executării, stabilind existența unui rest rămas de executat de 8 ani 6 luni și 25 zile închisoare.

Perioadele mai sus-menționate deduse, corespund cu perioadele invocate de condamnat în motivele ce au formulat obiectul criticii la instanța de apel, reiterate în prezenta cale de atac (recurs).

Din cele arătate rezultă fără nici un dubiu, că în cauză nu s-a produs nici o încălcare a legi, în sensul că prima instanță i-a dedus condamnatului perioadele de timp executate, care sunt aceleași cu cele invocate de el, iar instanța de apel, în mod justificat a confirmat soluția pronunțată de aceasta ca fiind dată cu respectarea prevederilor legale.

împrejurarea că în cauză, la cererea condamnatului, pe calea unei contestații la executare, prin sentința penală nr. 170 din 25 martie 2005 a Tribunalului Dolj s-a dispus deducerea acelorași perioade cu privire la care condamnatul a făcut trimitere, invocând autoritatea de lucru judecat nu prezintă nici un fel de relevanță în cauză, întrucât prin sentința amintită nu s-a făcut altceva decât să se recunoască ceea ce de altfel, s-a stabilit și prin hotărârile din prezenta cauză.

De altfel, în situația în care s-ar primi punctul de vedere al condamnatului ar însemna ca din pedeapsa ori pedepsele de executat să se deducă de două ori aceleași perioade, ceea nu este admis.

Pentru considerentele arătate, s-a avut în vedere că s-a verificat decizia atacată, în raport și de prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu a fost identificată existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursul declarat de condamnatul-recurent C.M. a fost nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.

← ICCJ. Decizia nr. 4422/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4390/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4392/2006. Penal