ICCJ. Decizia nr. 445/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 445/2006
Dosar nr. 22070/1/2005
(nr. vechi 6656/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 10 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, a fost condamnat inculpatul E.C., în baza art. 209 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În bata art. 77 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza artt.78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a fost fixat termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenţia asupra art. 83 C. pen.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a instalaţiei artizanale găsită asupra sa.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar, a arătat că reţine următoare situaţiei de fapt.
În ziua de 28 august 2003, inculpatul E.C. s-a deplasat la volanul autoturismului Opel Vectra, care avea numere de înmatriculare provizorii şi expirate şi fără a poseda permis de conducere în zona de protecţie a conductei magistrale ce transportă produse petroliere aparţinând SC C. SA Constanţa, situată în partea de nord a localităţii Valul lui Traian, având asupra sa o instalaţie artizanală confecţionată la domiciliu şi compusă din mai multe subansamble specifice, destinată perforării şi sustragerii de produse petroliere. Ajuns la conducta magistrală iar în momentul în care căuta să o asambleze şi să sustragă produse petroliere a fost surprins de un echipaj al jandarmeriei, care, după ce l-au reţinut au fost anunţate organele de poliţie.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că inculpatul a comis faptele ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de furt de produse petroliere, de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, sub încadrarea juridică menţionată mai sus.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse privative de libertate şi în concurs real, de 2 ani închisoare, un an închisoare şi respectiv un an închisoare, pedepse care au fost contopite, fapte fiind săvârşite în concurs real, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a închisorii.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a instalaţiei artizanale găsită asupra inculpatului.
Sentinţa a fost atacată cu apel, potrivit art. 362 C. proc. pen., pe motiv că el, nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de tentativă de sustragerea produselor petroliere pentru care a fost condamnat în temeiul art. 209 alin. (5) C. pen., întrucât instalaţia artizanală a găsit-o în zona în care se deplasa către o fermă de piersici din apropiere, iar această instalaţie urma să o valorifice la un centru de colectare a metalelor, iar în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 77 şi art. 78 din OUG nr. 195/2002 a solicitat aplicarea unei amenzi administrative, întrucât aceste fapte nu prezintă un grad ridicat de pericol social al unei infracţiuni, deoarece în zona în care a circulat cu autoturismul neînmatriculat şi fără a poseda permis de conducere, nu era circulaţie de persoane sau autovehicule, nefiind drum public.
Curtea de Apel Constanţa a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de criticile invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, şi în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a arătat că motivele invocate sunt simple afirmaţii, în condiţiile în care, în autoturismul său, s-au găsit componente ale unei instalaţii artizanale destinate sustragerii de produse petroliere, staţiona în apropierea conductei magistrale şi scosese din autoturism instalaţia, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare s-a găsit un număr de 7 bidoane din plastic, de diverse capacităţi.
Prin urmare, această critică, vizând tentativa de furt de produse petroliere a fost înlăturată, ca neîntemeiată, pe considerent că intenţia inculpatului a fost aceea de a sustrage produse petroliere folosindu-se de o instalaţie artizanală, însă acest lucru a rămas în faza de tentativă, deoarece tocmai în momentul în care căuta să o amplaseze la conducta magistrală, au sosit organele de poliţie, astfel că, activitate sa a rămas în faza de tentativă.
Şi cealaltă critică vizând lipsa de pericol social a faptelor referitoare la conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi neînmatriculat este formală, întrucât chiar inculpatul în declaraţiile sale a arătat că pe distanţa de la domiciliu până în zona în care a fost surprins a rămas în pană cu autoturismul, fiind necesară intervenţia mai multor persoane pentru a-l face funcţionabil autoturismul pe care l-a condus.
În raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele şi de datele personale ale inculpatului, s-a apreciat că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social concret al infracţiunilor pentru care a fost condamnat şi, în consecinţă, şi acest motiv de apel a fost înlăturat.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care deşi legal citat, nu s-a prezentat şi nici nu a depus motive de recurs prin care să arate în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate, iar apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat criticile din apel.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele şi lucrările existente la dosar, de sentinţa şi Decizia pronunţate în cauză, de criticile invocate care ar constitui motive de casare potrivit pct. 12, 171 şi 18, de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat, urmând a se respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Din mijloacele de probă existente la dosar, respectiv procesele verbale de cercetare la faţa locului, împreună cu planşele foto, de percheziţie domiciliară împreună cu planşele foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică potrivit căruia, instalaţia artizanală împreună cu uneltele găsite în sacul de rafie al inculpatului, erau destinate să servească la sustragerea de produse petroliere, coroborate cu adresele S.E.I.P. Constanţa, în care arată că autoturismul marca Opel Vectra nu era înmatriculat, iar inculpatul nu poseda permis de conducere, se constată că vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza unui material amplu administrat în cauză.
Prin urmare, din ansamblul materialului probator existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că, inculpatul a condus autoturismul Opel Vectra, pe care l-a cumpărat cu suma de 500 dolari S.U.A., fără a poseda permis de conducere şi neînmatriculat pe drumurile publice, respectiv de la domiciliu până la Valul lui Traian, unde se afla conducta magistrală ce transportă produse petroliere, pentru a sustrage aceste bunuri.
Aşa fiind, motivul de recurs invocat de către apărător este neîntemeiat, el fiind infirmat de mijloacele de probă arătate, care atestă în mod nemijlocit că inculpatul s-a deplasat în zona menţionată cu intenţia de a sustrage produse petroliere la volanul unui autoturism neînmatriculat şi pe care l-a condus fără a poseda permis de conducere, astfel că, şi această critică adusă hotărârilor se va înlătura ca fiind neîntemeiată.
Conchizând deci că, în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei rezultante şi modalitate de executare, iar din oficiu potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată cazuri de casare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 38515 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C., împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 octombrie 2005, a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 446/2006. Penal → |
|---|
