ICCJ. Decizia nr. 446/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.446/2006
Dosar nr. 22221/1/2005
(nr. vechi 6732/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1174 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul F.A.G., la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri fără drept, pentru consum propriu, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 82 din acelaşi cod.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,448 gr. heroină şi s-a constatat că aceasta a fost consumată în analizele de laborator.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul F.A.G., consumator de droguri, în ziua de 9 octombrie 2003, dimineaţa, a permis cunoscutului său, coinculpatul L.S.R., să vină în locuinţa sa în absenţa părinţilor lui, de aici acesta din urmă vânzând heroină potenţialilor solicitanţi.
Ca atare, fiind anunţat prin fluierături în faţa geamului apartamentului, L.S.R. ieşea pe palier pentru a da heroină celor ce o solicitau, inculpatul F.A.G. fiind, de regulă, cel care deschidea uşa.
În acest mod, la 9 octombrie 2003, D.M.D. şi B.D.C. au cumpărat de la inculpatul L.S.R. două doze de heroină pentru suma de 500.000 lei, flagrantul organizat relevând la el încă 13 astfel de doze.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi, printre alţii, inculpatul F.A.G.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului F.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul F.A.G. şi-a motivat apelul pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, greşita stabilire a vinovăţiei sale în ce priveşte condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1015 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Şi împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
În recursul declarat de parchet, Decizia pronunţată în apel a fost criticată pe considerentul că nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluţia, precum şi sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei în ce-l priveşte pe inculpatul F.A.G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că instanţa de apel nu a analizat criticile formulate de procuror referitoare la greşita încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat.
S-a mai susţinut că, în analizarea materialului probator, atât, instanţa de fond cât şi cea de apel, s-au limitat în a constata că inculpatul nu s-a ocupat cu vânzarea de heroină, dar nu au analizat activitatea de găzduire şi ajutorul dat coinculpatului L.S.R., deşi acestea constituiau fapte cu care instanţa fusese sesizată prin rechizitoriu.
În recurs, inculpatul F.A.G. a cerut achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală nr. 3096 din 17 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de parchet şi de inculpatul F.A.G., a casat Decizia şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. În rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 734 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de către inculpat.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii în sensul greşitei achitări a inculpatului F.A.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că activitatea inculpatului F.A.G. s-a concretizat în găzduirea coinculpatului L.S.R., care se ocupa cu comercializarea drogurilor şi, că, „de obicei, deschidea uşa apartamentului pentru consumatori, apoi venea L.S.R. şi le vindea acestora doze de heroină".
Situaţia de fapt este probată cu procesul - verbal de prindere în flagrant a celor doi inculpaţi, supravegherea lor surprinzând momentul când F.A.G. a deschis uşa celor doi martori cumpărători, ulterior el chemându-l pe L.S.R. să le predea, contra sumei de bani marcată, heroina.
La momentul depistării, inculpatul F.A.G. a declarat că „L.S.R .... de aproximativ 3 zile locuieşte la mine în apartament. Acesta este căutat zilnic de mai mulţi tineri care cumpără doze de heroină contra sumei de 200.000 – 250.000 lei".
Faptul că F.A.G. cunoştea că prietenul său vindea heroină din apartamentul lui, precum şi împrejurarea că l-a găzduit tocmai pentru a vinde heroină, rezultă din declaraţiile date la urmărirea penală, aspect ce a fost confirmat şi de coinculpatul L.S.R., el fiind şi direct interesat să permită găzduirea, în schimb primind heroină pentru consumul propriu.
Împrejurarea că la cercetarea judecătorească, inculpatul F.A.G. a revenit asupra celor susţinute în faza urmăririi penale, nu poate duce, automat, la înlăturarea declaraţiilor sale de la urmărirea penală, precum şi a celorlalte probe, el nedând o explicaţie pertinentă nici în ce priveşte motivul găzduirii coinculpatului.
În condiţiile în care, potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod autorul să săvârşească infracţiunea, fapta inculpatului F.A.G. întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, sens în care se va schimba încadrarea juridică în aceasta din urmă infracţiune.
În ce priveşte pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta săvârşită având pericol social mărit de consecinţele vizând sănătatea celor care cumpărau drogul, precum şi de impactul adus în societate de proliferarea actelor ce constau în traficul şi consumul ilicit de droguri, în considerarea şi a împrejurărilor în care s-au derulat actele infracţionale al inculpatului, precum şi datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, se apreciază că, prin reţinerea de circumstanţe personale atenuante, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare va fi îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Totodată, având în vedere că prin Legea nr. 522/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000, art. 4 din aceasta din urmă a primit un aliniat nou, incriminarea vizând alte limite de pedeapsă, recursul declarat de parchet va fi admis şi în ce priveşte aplicarea, în spiritul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a legii mai favorabile, sens în care, cu reţinerea de circumstanţe atenuante personale, se va modifica pedeapsa în sensul reducerii ei de la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare.
Faptele săvârşite fiind concurente în spiritul art. 33 lit. a) C. pen., conform şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, se vor contopi cele două pedepse aplicate în cauză şi se va dispune executarea pedepsei cea mai grea.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că suspendarea condiţionată a acesteia, conform alin. (2) al art. 81 C. pen., în caz de concurs de infracţiuni pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 2 ani, în cauză nefiind întrunită această condiţie, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare va fi executată în regim de privare de libertate.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 734/ A din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul F.A.G.
Casează, în totalitate, Decizia atacată şi în parte, sentinţa penală nr. 1174 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la încadrarea juridică a faptei, la neaplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 şi ale art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Înlătură dispoziţia de achitare a inculpatului cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi în baza acestor din urmă texte de lege şi cu aplicarea art. 74 – art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpatul F.A.G., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în sensul că, prin aplicarea art. 74 – art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), o reduce de la 2 ani închisoare, la 4 luni închisoare.
Contopeşte pedepsele aplicate, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul F.A.G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 447/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
