ICCJ. Decizia nr. 4469/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4469/2006
Dosar nr. 6583/1/2006
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a inculpaţilor:
1. I.V.C. zis A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
2. P.C., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat coinculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut măsurile preventive computându-se reţinerea şi arestarea începând cu 3 martie 2005 pentru inculpatul I.V.C. şi 15 februarie 2005 pentru inculpatul P.C., la zi.
3. D.T.P., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 – art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii pe termenul de încercare de 4 ani, stabilindu-se că potrivit art. 863 C. pen., condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen., privind condiţiile revocării întreruperii executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U/2005, emis de Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu este arestată în altă cauză, deducându-se din durata pedepsei închisorii timpul executat începând cu 2 februarie 2005, până la liberarea efectivă.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor I.V.C., P.C. şi D.T.P. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) combinat cu art. 2 lit. a) şi art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003.
S-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale faţă de cantitatea de 213 grame cannabis, ridicată de la inculpata D.T.P., precum şi a sumelor de 50 Euro sau echivalentul în lei la data executării şi de 620.000 ROL de la inculpatul I.C.V.
În fine, fiecare inculpat a fost obligat şi la plata sumei de câte 1.200.000 ROL cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 28/B/P/2005 întemeiat pe M.M.– D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Dâmboviţa s-a dispus trimiterea în judecată a coinculpaţilor I.V.C., P.C. şi D.T.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
Cercetările s-au declanşat la sfârşitul anului 2004 şi începutul anului 2005 la sesizarea din oficiu a S.C.C.O.A. Dâmboviţa şi C.Z.C.C.O.A. Ploieşti, existând indicii temeinice că inculpaţii I.V.C. şi P.C. ar poseda o cantitate mare de droguri, respectiv cannabis, pe care doreau să o comercializeze la preţul de 1.000 Euro/kg.
Folosindu-se procedura investigatorului sub acoperire, după mai multe întâlniri între acesta şi inculpatul P.C., ca intermediar, la data de 1 februarie 2005 i s-a organizat prinderea în flagrant a făptuitorilor, în faţa restaurantului C., amplasat la ieşirea din comuna Ulmi.
Cu această ocazie în autoturismul Dacia Super Nova condus de martorul Z.G., pe bancheta din spate a fost identificată inculpata D.T.P., purtând asupra sa o pungă de plastic, în interiorul căreia s-au găsit substanţe vegetale uscate, ambalate în material textil.
Efectuându-se constatarea tehnico-ştiinţifică în cadrul L.A.F.C.D., aparţinând I.G.R.R., a rezultat că punga respectivă conţinea în realitate cantitatea de 219,5 gr. fragmente vegetale tocate, culoare olive, de cannabis, drog de risc, nominalizat în tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000.
Cu ocazia confruntării, inculpaţii-concubini P.C. şi D.T.P. au recunoscut că în contextul bunelor relaţii, în toamna anului 2004 apelantul I.V.C. zis A. li s-a confesat că ar deţine circa 600 gr. cannabis, rugându-i să-i caute un cumpărător la preţul de 1 Euro/gram, suma rezultată urmând să fie împărţită între aceştia.
Reiterându-se propunerea, la sfârşitul lunii ianuarie 2005, urmare demersurilor efectuate pe lângă martorul Z.G., taximetrist, inculpatul P.C., a fost contactat de investigatorul acoperit A., întâlnirile şi negocierile efectuându-se parte şi cu participarea coinculpatei D.T.P., atât la H.T., cât şi la restaurantele P. şi C.
Astfel, după mai multe amânări s-a căzut de acord ca vânzarea să aibă loc la data de 1 februarie 2005, la restaurantul C., situat la ieşirea din comuna Ulmi, ocazie cu care, la cerere şi sub promisiunea că vor aduce marfa, cei doi concubini-inculpaţi au primit de la investigatorul acoperit, un avans în sumă 150 Euro şi 4.000.000 ROL, bancnotele fiind înregistrate în condiţiile legii.
În continuare, aceştia s-au deplasat cu acelaşi taximetru la domiciliul coinculpatului I.V.C. care, după primirea sumelor a cerut soţiei, martora I.N., să aducă punga cu cannabis ascunsă în WC-ul din curte, pentru a o duce cumpărătorului, urmând ca din diferenţa de 1.000 Euro să fie recompensaţi cu suma de 100-200 Euro.
Pe traseu, temându-se că fapta va fi descoperită, inculpatul P.C. a coborât din maşină, trimiţându-şi concubina la restaurantul C. pentru a preda punga cu drogurile cumpărătorului şi încasarea diferenţei de preţ convenite.
Ajungând la punctul convenit, inculpata D.T.P. a dat o mostră din droguri investigatorului, iar când acesta a intrat în local pentru „a verifica", au intervenit lucrătorii de poliţie, constatându-se prinderea în flagrant.
S-a concluzionat că, în raport de probele administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, inclusiv declaraţiile coinculpaţilor P.C. şi D.T.P., după ce au acceptat să colaboreze în condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi procesele-verbale privind înregistrările efectuate cu mijloace audio-video, autorizate conform art. 911 – art. 915 C. proc. pen., s-a probat cu certitudine că la începutul anului 2005 coinculpaţii I.C.V. zis A., P.C. şi D.T.P. au deţinut şi oferit spre vânzare cantitatea de 219,5 grame cannabis, intenţionând să obţină suma de 1.000 Euro, din care la data de 1 februarie 2005 au încasat ca avans 1000 Euro şi 3.380.000 ROL.
Drept consecinţă, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, în cazul ultimilor doi inculpaţi, reţinându-se incidenţa art. 16 din aceeaşi lege, privind reducerea la jumătate a limitelor înscrise sub textul încriminator prin denunţarea şi facilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului I.V.C., încă din faza de urmărire penală.
S-a stabilit că ei au fost cooperanţi şi la confruntările cu aceasta, arătând constant şi în faţa lui, contribuţia avută, începând de la cererea de a găsi un cumpărător pentru cannabis şi până la primirea avansului de la acesta.
La încadrarea juridică a faptei, privind pe inculpatul P.C. s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 322 alin. (2) C. pen., prin sentinţa penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, graţiată condiţionat conform Legii nr. 543/2004, modificată prin OUG nr. 18/2004.
Cât priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale conţinutului prevăzut în art. 7 alin. (1) şi (3) combinat cu art. 2 lit. a) şi art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, dată fiind natura relaţiilor existente între cei trei inculpaţi (doi concubini), dar şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei de trafic de droguri de risc, ei neacţionând ca o structură coordonată în scopul comiterii de infracţiuni.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpaţii I.V.C. şi P.C.
Prin calea de atac exercitată parchetul a susţinut că sentinţa este afectată de nelegalitate, deoarece la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.C. s-a omis revocarea graţierii condiţionate, deşi s-a probat că a comis o faptă intenţionată în termenul de încercare prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, pentru pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgovişte, care constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii.
Sub un alt aspect greşit s-ar fi dispus achitarea pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat cât timp s-a dovedit că deţinând cantitatea de cannabis şi intenţionând să o valorifice, încă din toamna anului 2004 inculpatul I.V.C. a solicitat coinculpaţilor P.C. şi D.T.P. să-i caute un cumpărător, urmând ca banii obţinuţi să fie împărţiţi între ei.
Cererea fiind reiterată şi acceptată în ianuarie 2005, membrii grupului şi-au împărţit sarcinile, executându-le fără depăşirea limitelor stabilite.
Astfel, inculpatul I.V.C. posesor al drogurilor a cerut găsirea unor cumpărători, inculpatul P.C. a negociat tranzacţia primind avansul cu investigatorul acoperit-cumpărător, iar coinculpata D.T.P. a transportat şi predat marfa, urmând să încaseze banii.
Pe de altă parte textul incriminator nu face nici o distincţie cu privire la relaţiile existente, între făptuitori cu participaţia fiecăruia ca membru al grupului conturându-se clar prin probele administrate.
S-a solicitat desfiinţarea în parte pe latură penală a hotărârii atacate, condamnarea celor trei inculpaţi şi în temeiul art. 7 alin. (1) şi (3) combinat cu art. 2 lit. a) şi b pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) pentru coinculpaţii D.T.P. şi P.C., în cazul ultimului revocându-se şi graţierea condiţionată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Apelul declarat de inculpatul I.V.C. vizează, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în esenţă susţinându-se că nu a participat la activitatea infracţională, situaţia de fapt fiind reţinută greşit şi pe baza unor probe neconcludente şi just apreciate.
Printr-un motiv de apel comun, coinculpaţii I.V.C. (în subsidiar) şi P.C. au criticat individualizarea cuantumului pedepselor, considerat prea mare în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de participaţie, situaţia materială precară, numărul copiilor minori întreţinuţi şi respectiv, contribuţia avută pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 94 din 15 martie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpatul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 480 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa.
S-a desfiinţat în parte pe latură penală sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte pe inculpatul P.C. şi în consecinţă:
A modificat pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că a redus cuantumul acesteia de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la un an şi 6 luni închisoare.
A înlăturat pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2000 completată, a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată pentru încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., prin sentinţa penală nr. 813/2003 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 693 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, urmând a fi executată alături de pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare stabilită pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins apelul declarat de inculpatul I.V.C. zis A., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat.
Conform art. 384 raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.C. în baza mandatului nr. 12/U/2005 emis de Tribunalul Dâmboviţa şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul executat începând cu data de 15 februarie 2005, la zi.
Nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs parchetul şi inculpatul I.V.C.
Prin recursul declarat de parchet, se solicită reaprecierea probelor şi condamnarea celor trei inculpaţi şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (3) combinat şi cu art. 2 lit. c) şi b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, dovedindu-se că erau un grup infracţional constituit, cu roluri prestabilite, continuitate şi nu s-au întâlnit ocazional, după cum eronat a reţinut instanţa de apel.
Inculpatul I.V.C., prin recursul formulat a cerut reaprecierea probelor, pentru a se vedea că el este nevinovat şi să se dispună în consecinţă, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, examinând probatoriul cauzei în raport de critica adusă de procuror hotărârilor atacate (fond şi apel) dar şi din oficiu, cu privire la eronata apreciere a activităţii infracţionale întreprinsă de cei trei inculpaţi şi greşita soluţie de achitare cu privire la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (3), combinat şi cu art. 2 lit. a) şi art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constată că este neîntemeiată.
Astfel, analiza probelor administrate dovedeşte fără putinţă de tăgadă, vinovăţia celor trei inculpaţi doar în legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, iniţiativa comercializării acestora, aparţinând doar inculpatului I.V.C.
Apoi, cu mult după acest moment al începerii activităţii infracţionale, doar a acestui făptuitor, şi cu totul ocazional, a ajuns să negocieze pe această temă, numai şi numai cu inculpatul P.C.
Examinarea probatoriului mai evidenţiază în mod cert că, doar cei doi inculpaţi au ajuns la un moment dat, pe perioada infracţională să aibă legături aparent coordonate pentru realizarea comercializării drogurilor şi nici un moment nu a fost antrenată şi cea de a treia inculpată, respectiv D.T.P., care în fapt este concubina inculpatului P.C. şi spre finalul realizării unor acte din lanţul infracţional, a fost nevoită în virtutea conjuncturii şi legăturii preexistente de concubinaj cu inculpatul P.C., să aducă la îndeplinire cerinţele acestuia.
Nu trebuie omis nici gradul de instrucţie al a inculpaţilor.
Acestea fiind faptele şi realitatea legăturilor dintre inculpaţi, în mod justificat şi de netăgăduit s-a reţinut că, nu ne aflăm în prezenţa unui grup de cel puţin 3 persoane constituit cu reguli şi o structură bine determinată, iar acţiunile infracţionale nu s-au realizat după „un plan prestabilit", cum se stipulează expres de către art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
Rezultă deci că, în mod legal şi temeinic, instanţele au reţinut că în cauză nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, iar soluţia de achitare pentru această infracţiune, faţă de toţi inculpaţii, se justifică, ca temeinică şi legală.
În consecinţă, hotărârile atacate vor fi menţinute, ca legale iar recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În raport de cele analizate, recursul declarat de inculpatul I.V.C. şi prin care a solicitat achitarea sa, nefiind vinovat de vreo faptă penală, urmează a fi apreciat, ca nefondat, apărările sale fiind infirmate de evidenţa faptelor infracţionale desfăşurate şi dovedite, fără contradicţii, de probele cauzei.
Ca atare şi acest recurs urmează a fi respins, în baza aceluiaşi text.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 C. proc. pen., faţă de inculpaţii I.V.C. şi P.C., precum şi ale art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul I.V.C. împotriva deciziei penale nr. 94 din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, privind şi pe inculpaţii P.C. şi D.T.P.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.V.C. timpul arestării preventive de la 3 martie 2005 la 11 iulie 2006.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatu8lui inculpat P.C. timpul arestării preventive de la 15 februarie 2005 la 11 iulie 2006.
Obligă pe recurentul inculpat I.V.C. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4446/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4474/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
