ICCJ. Decizia nr. 4546/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4546/2006
Dosar nr. 10886/1/2006
Şedinţa publică din 13 iulie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 74/P/AP/MF/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a dispus în temeiul art. 3002 C. proc. pen., şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest pentru inculpatul C.V.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut că în faza de soluţionare a apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatul aflându-se în situaţiile prevăzute de art. 148 lit. e), h) şi i) C. proc. pen., temeiuri care justifică menţinerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.V. solicitând judecare sa în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpat, nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul inculpat a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală nr. 3 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, l-a condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în esenţă, că în perioada iunie 2002 – martie 2003 a recrutat şi transportat în Franţa mai mulţi minori, iar în perioada august – decembrie 2004, a recrutat şi transportat în Franţa o persoana în vârstă de 65 de ani, în vederea exploatării acestora prin supunerea la cerşetorie, câştigând importante sume de bani de pe urma acestei activităţi.
La data de 15 aprilie 2005 a fost luată măsura arestării faţă de recurent, iar temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii l-au constituit prevederile art. 148 lit. e), h) şi i) C. proc. pen.
Măsura dispusă este legală şi temeinică, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., care prevăd că instanţa este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune menţinerea acesteia.
Din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului continuă să existe şi în faza procesuală a apelului, având în vedere regimul sancţionator stabilit de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, pericolul concret ridicat pentru ordinea publică pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, din modalitatea în care se reţine că acestea ar fi fost săvârşite.
Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite şi cerinţele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenţei probelor de natură să contureze participaţia lor la săvârşirea faptelor penale.
În raport de pericolul concret al faptelor presupus săvârşite de recurentul inculpat, de multitudinea acestora, Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut, în mod corect, că se impune menţinerea măsurii arestării preventive faţă de acestea.
În consecinţă, Curtea, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, pronunţat în dosarul nr. 74/P/MF/Ap/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4520/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4547/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
