ICCJ. Decizia nr. 4433/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4433/2006
Dosar nr. 20611/3/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 281 din 9 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.P., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 26 martie 2004 – la zi.
În baza 118 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpat sumele de 130 dolari S.U.A. şi 5.600.000 lei.
S-a constatat că heroina în cantitate de 13,15 gr., rămasă în urma analizelor de laborator, a fost confiscată de la inculpatul S.E., prin sentinţa penală nr. 878 din 29 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În urma denunţului martorului V.I., la 25 martie 2004, s-a organiza prinderea în flagrant a inculpatului C.P., în calitate de vânzător de heroină.
Cu acea ocazie a fost identificat S.C.E., având asupra sa 13,5 gr. heroină, ieşind din locuinţa inculpatului, însoţit de A.G. şi C.G., mama şi respectiv fratele inculpatului C.P.
În zona respectivă, la percheziţia domiciliară efectuată inculpatului s-a găsit o fiolă spartă, cu urme de heroină.
În legătură cu cantitatea de 13,5 gr. heroină găsită asupra sa, S.C.E. a declarat că a primit-o de la inculpatul C.P., pentru a o transporta în alt loc.
Declaraţia acestuia se coroborează cu situaţia de fapt precizată de martorul denunţător V.I. care, în ziua respectivă, mergând la locuinţa inculpatului să cumpere heroină, activitate întreprinsă deoarece inculpatul nu avea heroina porţionată.
S.C.E. a fost cercetat şi judecat în altă cauză, iar în prezenta a dat declaraţii numai în faza de urmărire penală. Ulterior, pus în libertate s-a mutat de la adresa cunoscută şi nu a mai putut fi identificat.
În cauză au fost audiaţi şi martorii V.C.I. şi M.V. care au declarat că, în repetate rânduri, au cumpărat heroină de la inculpatul C.P.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi circumstanţele personale ale inculpatului, nesincer şi recidivist.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul C.P. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, constând în greşita condamnare a sa, cu motivarea că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor. Acesta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 307/ A din 14 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva sentinţei penale nr. 281 din 9 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a computat prevenţia de la 26 martie 2006 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris, iar în susţinerea orală, a reluat criticile formulate prin apel.
Curtea, examinând actele şi probele administrate, în raport de criticile aduse, dar şi din oficiu, reţine că acestea au fost evaluate corect, că situaţia de fapt reţinută este corespunzătoare activităţii infracţionale desfăşurată în mod repetat de inculpat şi care a determinat şi încadrarea juridică corectă.
Aşa fiind, şi văzând că probele dovedesc vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea pentru care a fost judecat şi condamnat, susţinerile sale din recursul de faţă, vor fi apreciate ca simple apărări, neconfirmate însă de actele cauzei.
Deci, dacă cu privire la vinovăţia recurentului, critica adusă nu are fundament în fapt, recursul declarat urmează a fi admis, doar sub aspectul reaprecierii cuantumului pedepsei, ce se apreciază excesiv.
Drept urmare, în raport şi de împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, se vor aplica şi prevederile art. 74 şi 76 C. pen., şi astfel pedeapsa urmează a fi redusă sub limita minimă.
Pentru aceste considerente, hotărârile atacate vor fi modificate şi prin rejudecare, ca urmare a admiterii recursului inculpatului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va dispune în sensul reducerii sancţiunii penale.
Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor, vor fi menţinute.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 307/ A din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 281 din 9 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicată inculpatului.
Face aplicarea prevederilor art. 74 şi 76 C. pen., şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 martie 2004, la 11 iulie 2006.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4446/2006. Penal → |
|---|
