ICCJ. Decizia nr. 4491/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4491/2006
Dosar nr. 6681/1/2006
Şedinţa publică din 12 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 16 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 4 august 2005, în dosarul nr. 209/P/2005, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 28 septembrie 2005, petentul B.D. s-a adresat Curţii de Apel Piteşti cu plângere împotriva rezoluţiei din 4 august 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 209/P/2005, privind pe intimata A.L., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
Urmare a strămutării judecării cauzei de la Curtea de Apel Piteşti la Curtea de Apel Alba Iulia, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 827/2006 al acestei din urmă instanţe.
Petentul a reclamat-o pe intimată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 alin. (1) C. pen., şi art. 271 C. pen., fapte constând în aceea că, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, intimata, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, a soluţionat în mod nelegal un dosar penal vizând o plângere penală formulată de petent.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma celor reclamate de petentul B.D., precum şi din oficiu, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin rezoluţia din 4 august 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 209/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata A.L. pentru infracţiunile prevăzute de art. 271, art. 249 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pe considerentul că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
S-a reţinut că petentul B.D. a criticat modul în care intimata, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, a soluţionat dosarul penal nr. 1434/P/2004 al acestui parchet având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune reclamată de petent ca fiind comisă de numitul G.A., primar al comunei Merişani.
În fapt, petentul a sesizat în 10 decembrie 2003 P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Piteşti despre faptul că numitul G.A., în calitate de primar al comunei Merişani, i-ar fi pretins în perioada iunie 1998 – iunie 2000, sume de bani în lei şi valută, promiţându-i că va face demersuri pentru a-i cesiona petentului o suprafaţă de teren pe raza comunei Merişani, judeţul Argeş.
Prin rezoluţia din 26 februarie 2004 dispusă de P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Piteşti, în dosarul nr. 74/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. Prin ordonanţa din 14 decembrie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., şi s-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.
După efectuarea cercetărilor de către organele de poliţie, prin rezoluţia din 10 mai 2005 din dosarul nr. 1434/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, întocmită de intimată, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petentul s-a adresat cu plângere la şeful ierarhic, aceasta fiindu-i respinsă prin rezoluţia din 5 iulie 2005 din dosarul nr. 639/II/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 209/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, petentul a formulat plângere la procurorul general în temeiul art. 278 C. proc. pen., aceasta fiindu-i respinsă prin rezoluţia din 5 septembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 1205/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Examinând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că intimata a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale criticată de petent, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, soluţia fiind întemeiată pe mijloacele probatorii administrate în cauză de organele de poliţie.
Această soluţie a fost cenzurată şi de către prim procuror, cu ocazia soluţionării plângerii în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Nu s-a dovedit că intimata ar fi acţionat cu încălcarea vreunei dispoziţii egale, cu intenţia de a-l vătăma în drepturi pe petent sau a manifestat neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. De asemenea, nu s-au reţinut aspecte care să conducă la concluzia vreunor încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală de către intimată.
În consecinţă, apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale criticată de petent prin prezenta plângere este legală şi temeinică, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a respins, ca nefondată, plângerea petentului B.D.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din plângerea iniţială, solicitând desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate sau, dacă probele administrate până în prezent sunt suficiente, să se reţină cauza spre judecare.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimată, în calitate de procuror care a supravegheat cercetarea penală şi a confirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul G.A. în dosarul penal nr. 1434/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul-magistrat, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că rezoluţia procurorului a fost nefavorabilă intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatei. Pe de altă parte, verificarea legalităţii actelor procurorului se face de către procurorul ierarhic superior şi instanţa de judecată, în cadrul procedurilor stabilite de art. 278 şi 2781 C. proc. pen., iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraţilor; în speţă, petentul nu a înţeles să uzeze decât de calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic, respinsă prin rezoluţia nr. 639/II/2/2005 a primului procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, neexistând date că a epuizat procedura controlului de legalitate a rezoluţiei prin adresarea la instanţa competentă cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Faptul că, la un moment dat, Tribunalul Mehedinţi a desfiinţat rezoluţia nr. 74/P/2003 a P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Piteşti, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 256 şi art. 257 C. pen., nu are relevanţă în ceea ce priveşte cercetările şi soluţia dispusă de intimată cu privire la aceeaşi persoană pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.D. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul petiţionar să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4520/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
