ICCJ. Decizia nr. 4549/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4549/2006

Dosar nr. 10432/1/2006

Şedinţa publică din 13 iulie 2006

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2281/38/2006, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.R., C.L. şi A.P.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că şi în faza procesuală a apelului se impune privarea de libertate în continuare a stării de arest a inculpaţilor având în vedere că se menţin şi în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând luarea măsurii arestării preventive, în raport de faptul că nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.

Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu conform art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 188 din 23 martie 2006 a Tribunalului Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism la pedepse cu închisoare.

Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpata C.L. şi cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Curtea apreciază că şi în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, măsură care este legală şi temeinică.

Se constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanţa este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate se dispune menţinerea arestării preventive.

În raport de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi condamnaţi în primă instanţă, de împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, cât şi de urmările socialmente periculoase, Curtea reţine că lăsarea în libertate a recurenţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile.

De asemenea, se constată că în cauză există probe de natură să contureze participaţia recurenţilor la săvârşirea faptelor penale.

Astfel fiind, Curtea apreciază că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune menţinerea măsurii arestării preventive a acestora, chiar şi în faza procesuală a apelului.

Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.R., A.P. şi C.L. împotriva încheierii penale din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 2281/33/2006.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4549/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs