ICCJ. Decizia nr. 4514/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4514/2006
Dosar nr. 329/3/2005
Şedinţa publică din 13 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1293 din 17 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.S. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
În temeiul art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.S. la un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore în data de 12 ianuarie 2003.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin echivalent bănesc.
În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşir.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 11 ianuarie 2003, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla în scara blocului în care domicilia partea vătămată T.T.A. a fost deposedat de telefonul mobil marca Nokia, de către inculpatul B.S., care s-a apropiat şi i-a luat telefonul din mână, după care a ieşit din bloc.
Partea vătămată nu a avut nici o reacţie de împotrivire faţă de acţiunea inculpatului, întrucât îl cunoştea pe acesta şi a crezut că inculpatul vrea să facă o glumă.
Deoarece inculpatul nu s-a reîntors pentru a-i restitui telefonul partea vătămată s-a deplasat la domiciliul său unde i-a relatat mamei sale, martora S.E., că inculpatul i-a furat telefonul mobil.
În acea seară mama părţii vătămate s-a deplasat la domiciliul inculpatului, unde a solicitat părinţilor acestuia să-i restituie fie bunul sustras fie contravaloarea acestuia.
Întrucât demersul său nu a avut nici un rezultat, acesta a doua zi a sesizat organele de poliţie.
Inculpatul a recunoscut în mod constant fapta săvârşită, aceasta coroborându-se cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, în termen legal a promovat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei şi anume din infracţiunea de tâlhărie cu care fusese sesizată prin rechizitoriu, în aceea de furt calificat.
Curtea de apel, examinând sentinţa penală sub aspectul motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul promovat constatând că instanţa de fond a stabilit corect şi complet situaţia de fapt reţinând vinovăţia inculpatului în raport de săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Şi împotriva sentinţei penale pronunţate de instanţa de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, criticând hotărârea judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpat.
Totodată, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înţelege să îşi lărgească motivele de recurs şi sub aspectul pus în discuţia părţilor din oficiu, respectiv încălcarea prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., criticând hotărârea penală şi sub acest considerent.
Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, doar pentru considerentul invocat din oficiu şi prioritar faţă de cele invocate de recurent, pentru considerentele care urmează a fi expuse.
Astfel, verificându-se actele şi probatoriul administrat din oficiu se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., în sensul că Decizia penală a fost pronunţată în şedinţă nepublică.
Curtea constată că legislaţia în vigoare prevede în art. 290 alin. (1) C. proc. pen., că publicitatea şedinţei este regula, iar cum în cauză inculpatul este major instanţa trebuia să judece cauza în şedinţă publică.
Coroborând dispoziţiile art. 290 C. proc. pen., care arată că şedinţa de judecată este publică în afară de cazurile când legea prevede altfel, cu motivul de casare prevăzut de art. 3859, art. 4 C. pen., incidentul fiind luat în considerare totdeauna din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată Decizia penală ca fiind lovită de nulitate, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, numai pentru considerentul invocat din oficiu recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va fi admis, casată hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă instanţei de apel pentru soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Cu ocazia rejudecării instanţa de apel urmează a avea în vedere şi criticile aduse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul B.S.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1263 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4512/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4583/2006. Penal → |
|---|
