ICCJ. Decizia nr. 4439/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4439/2006
Dosar nr. 22241/1/2005
(nr. vechi 6743/2005)
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 833 din 20 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnatul C.F., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 509 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2278/2002, pronunţată de Judecătoria Medgidia, rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, dispunând ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 20 mai 2004, la zi.
În baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C.F., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an, după executarea pedepsei.
În baza art. 83 C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, precum şi a graţierii condiţionate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2481/2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, pedeapsă care se va executa separat de pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, în total să execute 5 ani închisoare prin privare de libertate şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive din prezenta cauză, de la 20 mai 2004 la zi, precum şi perioada arestării preventive din cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2481/2002, privind pedeapsa de 2 ani închisoare, de la 05 august 2002 la 24 octombrie 2002.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat şi inculpatul E.T.L., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de un an.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului şi a fost fixat termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, potrivit art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenţia asupra art. 83 C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă caută.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut ţi arestat preventiv în prezenta cauză de la 20 mai 2004, la zi.
S-a luat act că partea vătămată H.D. nu s-a constituit ca parte civilă.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească către stat câte 5.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de mijloacele de probă existente la dosar a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
În după amiaza zilei de 18 mai 2004, în timp ce se afla într-un bar de pe raza comunei Pantelimon, judeţul Ilfov, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată H.D. cu care a intrat în discuţie şi a aflat că este plecată din oraşul Cluj, fiind certată cu părinţii, că nu are unde să locuiască şi este dispusă să practice prostituţia pentru a face rost de bani şi chiar să fie vândută.
În acest context, inculpatul l-a contactat pe prietenul şi amicul său, inculpatul D.C.F. căruia i-a făcut cunoscută discuţia avută cu partea vătămată şi, de comun acord, au hotărât ca a doua zi să o ducă în Bucureşti pe partea vătămată pentru a fi vândută, astfel că partea vătămată a dormit în domiciliul acestuia din urmă.
A doua zi, pe 19 mai 2004, cei doi inculpaţi împreună cu partea vătămată s-au întâlnit, şi pentru că maşina inculpatului D.C.F. era defectă, l-au contactat pe inculpatul E.T.L., căruia i-au adus la cunoştinţă ce intenţionau să facă, în sensul de a o vinde pe partea vătămată şi acesta a fost de acord, astfel că s-au deplasat toţi patru în Bucureşti, au luat legătura cu numita D.V., căreia i-au făcut cunoscut faptul că o au de vânzare pe numita H.D., iar preţul acesteia este de 4.500.000 lei, întrucât sunt trei persoane, iar banii trebuie împărţiţi, însă de moment, aceasta le-a relatat că nu are banii şi că trebuie să revină a doua zi.
La data de 20 mai 2004, în jurul orelor 12,00, conform înţelegerii, cei trei inculpaţi, însoţiţi de partea vătămată s-au deplasat din nou la martora denunţătoare D.V., au luat legătura cu aceasta, însă aceasta le-a comunicat că nu a făcut rost de bani şi că va întra în posesia lor, în jurul orelor 17,00, când urmează să se finalizeze tranzacţia.
După plecarea celor trei inculpaţi şi a părţii vătămate, D.V. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, unde a formulat un denunţ cu privire la propunerea făcută, în sensul de a cumpăra o fată în vederea practicării prostituţiei, astfel că s-a procedat la realizarea în flagrant a activităţii inculpaţilor, sens în care au fost înseriate bancnotele ce însumau suma totală de 4.000.000 lei, şi, în jurul orelor 17,00, când inculpaţii au revenit şi a avut loc tranzacţia s-a procedat la percheziţionarea acestora şi au fost găsite cele 8 bancnote de câte 500.000 lei fiecare, ale căror serii figurau în procesul verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de către cei trei inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., şi nu al infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea 678/2001, întrucât în cauză nu s-au folosit elemente de constrângere asupra părţii vătămate şi că aceasta a fost de acord că practice prostituţia în schimbul unor sume de bani.
Aşa fiind, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 12 din Legea nr. 678/2001, în art. 329 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia şi cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru toţi inculpaţii, starea de recidivă postcondamnatorie privind pe inculpaţii C.F. şi D.C.F., au fost condamnaţi aceştia la pedepse privative de libertate, cu executarea în regim privativ de libertate, iar pentru E.T.L., cu suspendarea condiţionată a executării.
S-a arătat în considerentele sentinţei că la individualizarea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul C.F., faţă de care s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind un rest de 509 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, rest care s-a contopit cu 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă pe care urmează să o execute, este de natură să ducă la reeducarea acestuia. În ceea ce priveşte pe D.C.F. care se află în starea de recidivă post condamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2481/2002, şi că în perioada suspendării şi a graţierii acesta a săvârşit infracţiunea de proxenetism pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani se va executa separat, în total deci, acesta va executa 5 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul E.T.L. s-a arătat că şi el a săvârşi infracţiunea de proxenetism, însă gradul lui de participare în ceea ce priveşte vânzarea părţii vătămate pentru a practica prostituţia este mult redus faţă de a celorlalţi doi, şi că în raport de această chestiune, cum şi de faptul că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii, că este la primul contact cu legea penală, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpaţii C.F. şi D.C.F., pe considerent că nu au comis fapta pentru care au fost condamnaţi, solicitând achitarea, că ei nu au avut nici o intenţie de a o vinde pe partea vătămată ci doar au avut o relaţia intimă cu aceasta contra unor sume de bani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelurile declarate de către cei doi inculpaţi, în raport de motivul comun invocat privind nevinovăţia, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 823 din 26 octombrie 2005, apelurile au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că, potrivit mijloacelor de probă de la dosar, rezultă că cei doi inculpaţi, împreună cu inculpatul E.T.L., care nu a declarat apel, la data de 19 mai 2004, potrivit înţelegerii avute, au stabilit să o vândă pe partea vătămată H.D., cu acordul acesteia, martorei denunţătoare D.V., contra sumei de 4.000.000 lei, iar la data de 20 mai 2004, după ce a avut loc tranzacţia şi inculpaţi au primit suma de bani, au fost surprinşi în flagrant.
Prin urmare, s-a arătat că probele de la dosar demonstrează fără echivoc că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., şi în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a dispus condamnarea acestora.
Apreciind că s-a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, că motivul de apel invocat vizând nevinovăţia, este neîntemeiat, întrucât nu are suport probator, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpaţi, care prin apărători au invocat aceleaşi motive ca şi în apel, referitoare la greşita condamnare a lor pentru comiterea infracţiunii de proxenetism în condiţiile în care nu au comis fapta, solicitând achitarea, iar în subsidiar pentru inculpatul D.C.F., reducerea pedepsei.
Examinând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 171, 18 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursurile de faţă sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, rezultă că în ziua de 18 mai 2004, l-a cunoscut pe inculpatul recurent C.F., într-un bar de pe raza comunei Pantelimon, căruia i-a făcut cunoscut că este plecată de la părinţi, din oraşul Cluj, nu are unde locui, iar pentru a face rost de bani este dispusă să practice prostituţia, astfel că inculpatul a mers împreună cu aceasta la coinculpatul D.C.F., căruia i-a prezentat situaţia părţii vătămate, intenţia sa şi a părţii vătămate şi de comun acord au hotărât să o vândă în Bucureşti, în vedere practicării prostituţiei, iar ca urmare a faptului că maşina inculpatului D.C.F. era defectă s-a apelat la inculpatul E.T.L., căruia i s-a făcut cunoscută intenţia lor că şi el va profita de pe urma vânzării, lucru acceptat şi de 3 ori aceştia s-au prezentat la domiciliul martorei denunţătoare, D.V., situat în zona Plevnei.
Din denunţul formulat de D.V., rezultă că inculpaţii s-au prezentat la domiciliul său împreună cu o fată, spunând că doresc să o vândă pentru suma de 4.000.000 lei, denunţ care se coroborează şi cu declaraţia numitei D.L., cumnata martorei denunţătoare, care arată că cei trei inculpaţi împreună cu partea vătămată, au venit la domiciliul acesteia şi au purtat o discuţie.
Analizând aceste mijloace de probă, împreună cu declaraţiile inculpatului E.T.L., care recunoaşte comiterea infracţiunii, declaraţiile inculpaţilor-recurenţi care recunosc în parte starea de fapt, căutând fiecare la rândul său să arunce răspunderea în sarcina celorlalţi recurenţi, declaraţiile martorilor asistenţi S.S.D. şi D.E.P., planşele foto, coroborate cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultă că inculpaţii au comis infracţiunea de proxenetism cu situaţia de fapt reţinută de către cele două instanţe.
Susţinerea inculpaţilor că nu au comis infracţiunea de proxenetism, că prezenţa lor la domiciliul martorei denunţătoare s-a datorat faptului că ei au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată contra cost, este neîntemeiată, fiind infirmată de materialul probator de la dosar, care aşa cum s-a arătat rezultă în mod neîndoielnic că aceştia în acord cu partea vătămată, au intenţionat să o vândă pe aceasta pentru a practica prostituţia, iar după ce au primit suma de 4.000.000 lei, au sosit organele de poliţie, care au realizat flagrantul şi s-a găsit asupra unuia dintre ei suma de bani cu bancnotele şi seriile menţionate în procesul verbal de flagrant întocmit de organele de poliţie în prezenţa martorilor asistenţi.
În consecinţă, această critică comună, privind achitare nu constituie caz de casare în sensul pct. 171 şi 18 de la art. 3859 C. proc. pen., întrucât inculpaţii recurenţi au comis infracţiunea pentru care au fost condamnaţi.
Neîntemeiată este şi critica invocată de către recurentul D.C.F., privind greşita individualizare a pedepsei, în sensul că i s-ar fi aplicat o pedeapsă mare în raport de gravitatea faptei şi de gradul de participare.
Instanţele l-a individualizarea şi aplicarea pedepsei au ţinut seama de toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi datele personale ale acestuia, constând în aceea că nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, primul termen constituindu-l o pedeapsă de 2 ani închisoare, ceea ce presupune periculozitate social sporită şi că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată nu este mare.
Că inculpatul urmează să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare, aceasta este rezultatul activităţii sale ilicite, care în perioada termenului de încercare privind pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care i s-a aplicat suspendarea condiţionată şi graţierea a comis infracţiunea de faţă şi de aceea, în temeiul art. 83 C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, trebuie să execute şi această pedeapsă pentru care s-a aplicat suspendarea şi graţierea, deci în total 5 ani închisoare.
În consecinţă, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F. şi D.C.F. împotriva deciziei penale nr. 823 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat C.F. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat D.C.F. la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4437/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4445/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
