ICCJ. Decizia nr. 4512/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4512/2006
Dosar nr.10982/1/2006
Şedinţa publică din 13 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată, la data de 12 iulie 2006, în dosarul nr. 4973/2006, fiind investită cu verificarea din oficiu, conform art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei M.M.L., Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a revocat măsura arestării preventive a inculpatei, luată prin încheierea din Camera de consiliu din 30 iunie 2006, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. 4742/42/2006, pe care a înlocuit-o cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispunând punerea în libertate a inculpatei la rămânerea definitivă a încheierii.
Prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti nr. 43/P/2006 din 10 iulie 2006, inculpata M.M.L. a fost trimisă in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta reţinută în sarcina inculpatei a constat în aceea că, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de vicepreşedinte al Judecătoriei Câmpina, a primit suma de 56.000.000 lei de la martora, denunţătoare R.M., pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova şi Curţii de Apel Ploieşti în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele în care martora-denunţătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum şi suma de 300 de Euro de la aceeaşi martoră-denunţătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai lung şi o soluţie favorabilă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei au încetat, pe de o parte, iar pe de altă parte, că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acesteia, întrucât a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul parchetului.
S-a considerat că, inculpata fiind suspendată din funcţie, a dispărut şi pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât aceasta nu mai poate săvârşi acelaşi gen de infracţiuni.
S-a avut, de asemenea, în vedere şi starea de sănătate a inculpatei, care este deteriorată ca urmare a afecţiunilor de care suferă, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs parchetul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe considerentul că subzistă temeiurile prevăzute de dispoziţiile art. 143 şi 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., avute în vedere la luarea acestei măsuri faţă de inculpată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că la aprecierea gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere calitatea de judecător-vicepreşedinte al judecătoriei Câmpina a inculpatei, la data săvârşirii faptei, numărul mare de acte materiale şi împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, respectiv ultimul act material de primire din data de 29 iunie 2006, care a fost constatat în flagrant în incinta judecătoriei Câmpina, la o oră de vârf, când ceilalţi magistraţi se aflau în şedinţe de judecată, iar pe holuri erau justiţiabili.
Examinând cauza, sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Din actele si lucrările dosarului rezultă că, la data de 29 iunie 2006, prin rezoluţia procurorului, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpata M.M.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot la aceeaşi dată a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus măsura reţinerii, pe o durată de 24 ore, a inculpatei.
Prin încheierea din 30 iunie 2006 pronunţată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, în dosarul nr. 4742/42/2006, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 15 zile, în temeiul art. 143 şi 148 lit. b) şi h), C. proc. pen., avându-se în vedere că ultimul act material al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei, a fost constatat în flagrant, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât constatarea infracţiunii flagrante si pedeapsa mai mare de 4 ani, prevăzută de lege, pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei, sunt incontestabile, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 lit. b) şi prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., Înalta Curte, în soluţionarea prezentei cauze, are în vedere şi îndeplinirea celeilalte condiţii, impusă în mod cumulativ de dispoziţiile art. 148 lit. h), respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea in libertate a inculpatei.
În acest sens, se constată că în mod greşit instanţa de fond a considerat că a dispărut pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât inculpata, fiind trimisă in judecată şi suspendată din funcţie, nu mai poate săvârşi acelaşi gen de infracţiuni.
La aprecierea gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă lăsarea inculpatei în stare de libertate, Înalta Curte are în vedere atât gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpată, perioada îndelungată de timp în care aceasta a desfăşurat activitatea infracţională, numărul mare de acte materiale de primire a sumelor de bani, cât şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, respectiv ultimul act material de primire din data de 29 iunie 2006, care a fost constatat in flagrant în incinta judecătoriei Câmpina.
De asemenea, faţă de calitatea inculpatei la data săvârşirii infracţiunii, de judecător-vicepreşedinte al judecătoriei Câmpina, se constată că pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă şi din starea de insecuritate şi lipsă de încredere în justiţie ce s-ar crea în rândul opiniei publice, în cazul în care aceasta ar fi cercetată în stare de libertate, avându-se în vedere că s-a adus o gravă atingere prestigiului şi credibilităţii autorităţii judecătoreşti.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în prezent, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, prevăzute de dispoziţiile art. 143 şi 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., nu s-au schimbat, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a acesteia.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva încheierii din data de 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4973/2006, privind pe inculpata M.M.L., se va casa încheierea sus menţionată şi, rejudecând în fond, conform art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., se va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei M.M.L., măsură pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva încheierii din data de 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, pronunţată in dosarul nr. 4973/2006, privind pe inculpata M.M.L.
Casează încheierea sus menţionată şi rejudecând:
Conform art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., constată legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatei M.M.L. măsură pe care o menţine.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4514/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
