ICCJ. Decizia nr. 4558/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4558/2006
Dosar nr. 4074/2/2006
Şedinţa publică din 14 iulie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins plângerea petentului G.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr. 2779/P/2005 privind pe intimaţii procurori S.G. şi S.A. şi judecătoarea C.M.
În motivarea sentinţei se reţine că petentul G.I. care se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 18 ani a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului S.A. care a pus în mişcare acţiunea penală, a luat măsura arestării preventive faţă de el şi a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omucidere a fratelui său în condiţiile în care el era nevinovat.
De asemenea, a solicitat tragerea la răspundere penală şi a judecătoarei C.M. care l-a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate excesiv de mare.
Din examinarea dosarului penal nr. 1670/1998 al Tribunalului Giurgiu a rezultat că prin rechizitoriul întocmit de procurorul S.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, petentul a fost trimis în judecată în data de 16 septembrie 1998, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. S-a reţinut, în fapt că acesta, pe fondul unor relaţii tensionate ce preexistau de mai mult timp între el şi fratele său, în data de 26 iulie 1998 l-a înjunghiat cu cuţitul pe fratele său G.M. În urma administrării probatoriului, prin sentinţa penală nr. 57 din 21 iulie 1999 petentul a fost condamnat de d-na judecător M.C. la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Cum inculpatul a exercitat calea ordinară a apelului, cu depăşirea termenului legal, prin Decizia penală nr. 427/ A din 16 septembrie 1999 apelul i-a fost respins ca tardiv introdus.
Ulterior, petentul a încercat în două rânduri revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare, invocând neadministrarea unor probe pe care instanţa de fond le-a respins precum şi teza probatorie a acestora.
De fiecare dată, calea extraordinară de atac a parcurs etapele apelului şi recursului până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţia fiind aceeaşi, de respingere ca neîntemeiată a căii de atac.
Prin plângerea sa înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 16892/9 R din 1 noiembrie 2005, petentul reclamă încălcarea normelor de drept substanţial penal şi a celor procesuale pe parcursul anchetei şi a judecăţii în fond a cauzei sale, aspecte ce s-ar încadra în infracţiunile de abuz în serviciu, arestare nelegală şi represiune nedreaptă.
Petentul, pretinde în fapt că:
- între judecătoare şi procurorul anchetator ar fi existat înţelegerea de a-l condamna pe el;
- cu această justificare nu au inculpat-o pe soţia victimei G.F.;
- au denaturat faptele, în sensul că fratele său, victima agresiunii sale s-a sinucis, înfingându-se singur cu pieptul în cuţit;
- urmare a faptului că nu a dat curs cererii procurorului S.A. de a recunoaşte că şi-a ucis fratele, acesta i-ar fi întocmit un dosar cu probe falsificate care au fost considerate ca fiind reale de către judecătoarea C.M.;
- i-ar fi fost încălcat dreptul la apărător, din moment ce i-au fost puşi avocaţi din oficiu;
- judecătoarea nu a restituit cauza la parchet pentru completa-rea şi refacerea urmăririi penale;
- actul de sesizare a instanţei nu a fost confirmat de procurorul ierarhic, şi prin urmare operează nulitatea absolută;
- actele medico-legale din cauză contrazic susţinerile martorilor audiaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată.
În finalul sesizării sale, petentul consideră că toţi participanţii care au avut o oarecare legătură cu procesul său sunt vinovaţi, cum ar fi: procurorul de şedinţă, avocaţii din oficiu etc.
După verificarea actelor dosarului, în raport de plângerea petentului şi prevederilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că, în mod judicios şi pe deplin întemeiat, organul de urmărire penală a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii intimaţi în această cauză, nefiind încălcate drepturile procesuale ale condamnatului petent. Ca atare a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, petentul a declarat recurs, reluând motivele plângerii sale.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, se apreciază că acesta a fost corect evaluat şi ca atare, neîndeplinite fiind cerinţele art. 2781 C. proc. pen., sentinţa atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală iar recursul respins, ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 3 mai 2006 a curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 le4i, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4552/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4571/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
