ICCJ. Decizia nr. 4552/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4552/2006
Dosar nr. 9431/1/2006
Şedinţa publică din 14 iulie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 14 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 834/2005,Tribunalul Buzău, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului N.P., din art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
În baza art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.P. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 751 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2782 din 19 decembrie2002 a Judecătoriei Buzău, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 16 ani închisoare. A fost confiscat cuţitul corp delict.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat la zi reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 22 martie 2005.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de rentă lunară către minorul N.A.I., începând cu data decesului victimei B.N.F. şi până la încetarea stării de nevoie.
S-a luat act că partea vătămată B.F., tatăl victimei, a renunţat la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli de înmormântare şi de pomeniri ale fiicei sale.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 21 martie 2005, inculpatul N.P. a ucis, în locuinţă, pe concubina sa B.N.F., prin lovituri repetate cu corpuri contondente şi ascuţite, provocându-i grave suferinţe fizice şi psihice.
Prin Decizia penală nr. 157 din 15 mai 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Buzău, a desfiinţat, în parte sentinţa penală nr. 42 din 14 martie 2006 şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 ani închisoare la 18 ani închisoare. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat (apel vizând schimbarea încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav, în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. şi reducerea pedepsei). A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus în continuare detenţia.
Curtea de Apel a reţinut că încadrarea juridică a faptei este corectă, dar pedeapsa nu a fost bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neavându-se în vedere gravitatea deosebită a faptei şi nici starea de recidivă a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectul invocat, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Înalta Curte consideră că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanţa de apel a avut în vedere atât gravitatea faptei săvârşite (omor deosebit de grav) cât şi persoana inculpatului (infractor recidivist). Totodată, s-a ţinut seama şi de circumstanţele favorabile inculpatului (sinceritatea, comportarea anterioară a inculpatului, eforturile sale de a se încadra în muncă şi de a întemeia o familie cu concubina sa, sens în care a recunoscut paternitatea copilului concubinei, deşi nu era al său, precum şi afecţiunile psihice ale inculpatului, evidenţiate de expertiza medico-legală psihiatrică), pedeapsa de 18 ani închisoare fiind corespunzătoare tuturor acestor criterii.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă timpul arestării preventive începând de la 22 martie 2005, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 157 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4549/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4558/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
