ICCJ. Decizia nr. 4571/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4571/2006
Dosar nr.10965/1/2006
Şedinţa publică din 14 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj, inculpatul P.I. a fost condamnat, la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen.
Totodată, s-a constatat că această infracţiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de condamnarea, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 696/2004 a Judecătoriei Turda, sens în care în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 299/2006, urmând să fie executată pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada arestului preventiv începând cu data de 17 noiembrie 2005 la zi.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a formulat apel.
Măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de inculpat prin încheierea penală nr. 161 din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, în baza dispoziţiilor art. 143 şi 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., în sensul că în cauză sunt indicii şi probe temeinice din care rezultă că inculpatul a comis infracţiunea pentru care s-a propus luarea măsurii arestării preventive, acesta se află în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentinţa penală nr. 696/2004 a Judecătoriei Turda, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, care prezintă pericol public întrucât inculpatul a acţionat pe timp de zi, profitând de vârsta înaintată a părţii vătămate pe care a atras-o într-un loc ferit, respectiv sub casa scărilor, şi a profitat de posibilităţile reduse ale acesteia de apărare, după care i-a smuls de la gât un lănţişor din aur.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat a fost menţinută şi pe parcursul judecării cauzei în fond, la fel şi la instanţa de apel, prin încheierea din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj.
La termenul din 28 iunie 2006, instanţa de apel, conformându-se dispoziţiilor art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a apelantului inculpat, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs,criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din următoarele motive.
Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În situaţia în care instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau când există temeiuri noi care ar justifica privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
În cauză, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus în mod legal şi temeinic menţinerea stării de arest a inculpatului, deoarece subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen. Pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. proc. pen., hotărâre prin care s-a revocat totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 696/2004 a Judecătoriei Turda, acesta urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a inculpatului, în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra G.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 28 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. 2400/33/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4558/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4572/2006. Penal → |
|---|
