ICCJ. Decizia nr. 4614/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4614/2006
Dosar nr. 11265/3/2006
Şedinţa publică din 19 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 491 din 27 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 11265/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul V.I.A., împotriva sentinţei penale nr. 1463 din 18 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3640 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul condamnat a formulat cererea de revizuire împotriva sentinţei penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani şi 3 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii a arătat că nu el este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat şi a solicitat ascultarea de noi martori.
Tribunalul, analizând cererea condamnatului, a constatat că în cauză nu se regăseşte niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul V.I.A., învederând faptul că a fost condamnat pe nedrept şi că poate să şi dovedească nevinovăţia cu martori.
Prin Decizia penală nr. 429 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii revizuientul a declarat recurs, susţinând că nu el este autorul infracţiunii de tâlhărie, fiind condamnat pe nedrept ca urmare a abuzurilor organelor de urmărire penală.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert, sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
Aparent, motivul invocat de revizuient s-ar putea încadra în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar examinând probele administrate, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, textul de lege arătat mai sus referindu-se la situaţii de fapt noi, în sensul că din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanţei de fond şi nu la mijloace de probă ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere şi verificate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de V.I.A.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul V.I.A. împotriva deciziei penale nr. 429 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4606/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4860/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
