ICCJ. Decizia nr. 4992/2006. Penal. Cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4992/2006
Dosar nr. 12513/3/2006
Şedinţa publică din 4 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 527 din 28 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 12513/3/2006, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petiţionarul Z.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că cererea de reabilitare judecătorească pentru pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72 din 18 iunie 1992 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 43 din 12 septembrie 1994, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen., pe care a executat-o petiţionarul până la data de 27 noiembrie 1996 când a fost liberat condiţionat, nu este întemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 C. pen., cu privire la termenul reabilitării judecătoreşti.
Prin Decizia penală nr. 486 din 15 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 12513/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Totodată, apelantul-petiţionar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulţumit de Decizia sus-arătată, petiţionarulcondamnat a atacat-o cu recurs, pe care însă nu l-a motivat.
Înalta Curte, examinând motivul invocat cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen., reabilitarea se poate pronunţa la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul se socoteşte de la data la care a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Conform fişei de cazier depusă la dosar, petiţionarul a executat din pedeapsa de 7 ani închisoare perioadele de la data de 9 aprilie 1991 când a fost arestat preventiv până la data de 22 septembrie 1993, iar ulterior, de la 10 noiembrie 1994 până la 27 noiembrie 1996 când a fost liberat condiţionat cu un rest rămas neexecutat de 910 zile (2 ani şi 6 luni) închisoare.
În atare situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 61 C. pen., data la care se consideră pedeapsa executată este data de 26 mai1999, de când se calculează termenul de reabilitare de 8 ani şi 6 luni, care urmează a se împlini abia la 26 noiembrie 2007.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că în mod just instanţele au stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 C. pen., pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Z.N.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 486 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4983/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5005/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
