ICCJ. Decizia nr. 4983/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4983/2006
Dosar nr. 1471/39/2006
Şedinţa nepublică din 4 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 8 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosarul nr. 2075/P/2005, a fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74, 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 430 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Suceava (definitivă prin neapelare la 3 mai 2005), urmând ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză şi pedeapsa revocată, în total 11 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 24 iunie 2005, în jurul orelor 21,00, inculpatul se deplasa pe str. Mircea Damaschin din municipiul Suceava împreună cu numitul B.A.I.
La un moment dat, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată T.A. care era împreună cu B.A. Fără nici un motiv inculpatul a acostat-o pe partea vătămată şi i-a cerut o sumă de bani. Fiindu-i teamă de inculpat, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a dat acestuia suma de 10.000 lei ROL. Inculpatul, sub ameninţarea unui cuter, i-a luat părţii vătămate telefonul mobil marca Nokia 3410.
După acest incident, inculpatul s-a deplasat la locuinţa numitului I.C. unde s-a întâlnit cu C.M., care aflând de cele întâmplate şi cunoscând-o pe partea vătămată, a luat telefonul mobil al părţii vătămate de la inculpat şi l-a predat organelor de poliţie.
Din verificările efectuate în cauză s-a stabilit că numitul B.A.I. nu a avut nici un fel de contribuţie la comiterea faptei, în momentul incidentului acesta aflându-se la un magazin din apropiere.
Pe parcursul cercetării penale şi judecătoreşti inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a infracţiunilor săvârşite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul R.G., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate a constatat apelul ca fiind fondat.
Astfel, a apreciat instanţa de apel că în împrejurările de faţă aplicarea unei pedepse în regim de penitenciar poate conduce la accentuarea carenţelor de educaţie pe care acesta le are.
Prin urmare, Curtea a apreciat că pentru îndreptarea inculpatului este suficientă aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen., şi a admis apelul formulat de inculpatul R.G., dispunând totodată, aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Împotriva deciziei penale pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticând hotărârea penală pentru netemeinicie. Astfel, apelul Parchetului a vizat greşita obligare a inculpatului R.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare în condiţiile în care instanţa investită cu judecarea apelului a fost admis apelul inculpatului.
De asemenea, parchetul a criticat hotărârea şi pentru greşita aplicare a măsurii internării într-un centru de reeducare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, conform dispoziţiilor art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., în condiţiile admiterii apelului declarat de inculpat cheltuielile avansate de stat cu ocazia judecării cauzei rămân în sarcina statului. Faţă de acest prim motiv de recurs, Curtea va admite recursul declarat de parchet.
Totodată, Curtea reţine că din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social. Astfel, faţă de modalitatea de săvârşire a faptei, inculpatul acostând-o pe partea vătămată în vârstă de doar 15 ani, deposedând-o prin ameninţare cu un cuter de telefonul mobil, de antecedentele penale ale acestuia [(fiind condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208-209 lit. e), g) şi i) C. pen.)], dar şi de persoana inculpatului (care, aşa cum rezultă din ancheta socială are un comportament violent), Curtea apreciază că aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen. nu este de natură a asigura reeducarea inculpatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prin urmare, faţă de considerentele enunţate şi al doilea motiv de recurs este întemeiat, Curtea, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 49/2006 a Tribunalului Suceava este corect individualizată, motiv pentru care va admite recursul declarat, va casa Decizia penală atacată menţinând ca legală şi temeinică sentinţa penală nr. 49 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 16 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie, privind pe inculpatul R.G.
Casează Decizia penală atacată şi menţine ca fiind legală şi temeinică sentinţa penală nr. 49 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Suceava.
Suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4863/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4992/2006. Penal. Cerere de reabilitare... → |
|---|
