ICCJ. Decizia nr. 4603/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4603/2006
Dosar nr. 1667/46/2006
Şedinţa publică din 19 iulie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29/ F din 8 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 878/2005 al Tribunalului Vâlcea s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului P.G.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu data de 18 aprilie 2005.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile C.A.S. Vâlcea şi A.A.E.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 aprilie 2005, inculpatul s-a deplasat din Piteşti la Râmnicu Vâlcea, pentru a discuta cu prietena sa, partea civilă A.A.E., care era cazată la pensiunea SC R., despre viitorul relaţiilor dintre ei.
Ajuns în cameră, inculpatul s-a luat la ceartă cu partea civilă, motiv pentru care aceasta i-a spus să părăsească încăperea, întrucât nu-l mai iubeşte.
Discuţia contradictorie dintre cei doi a continuat pe holul de la etajul al III-lea al pensiunii, şi la un moment dat, inculpatul a devenit agitat, scoţând din buzunar un cutter cu care a ameninţat-o pe partea civilă. Întrucât aceasta a început să ţipe, inculpatul a tăiat-o mai întâi pe faţă, pe gât, pe spate şi apoi pe ambele braţe.
În urma agresiunii partea civilă a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa, fără ca ele să creeze infirmităţi sau invalidităţi post-traumatice permanente.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel partea civilă, solicitând majorarea daunelor morale la suma de 5.000 Euro.
De asemenea, sentinţa penală a fost atacată de inculpat care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi pe cale de consecinţă, reindividualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 16/A/MF/2006 din 31 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 1667/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de inculpat şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare.
A fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2005 până la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul părţii civile A..A.E.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În recursul său, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a scuzei provocării şi reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Critica parchetului privind greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă nu are fundament juridic şi nu poate fi primită.
Astfel, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, chiar dacă prin activitatea sa materială inculpatul, folosind un obiect vulnerant (cuţit tip cutter) apt de a produce moartea, a pus în pericol viaţa victimei, subiectiv, acesta nu a acţionat cu intenţia de a ucide.
Modalitatea în care a conceput şi a săvârşit infracţiunea exprimă fidel intenţia inculpatului de a-i aplica o corecţie prietenei sale, cauzându-i vătămări corporale.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod justificat, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) şi (3) C. pen.
Nejustificată este şi critica parchetului privind greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., procurorul poate declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu a folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Cum circumstanţele atenuante au fost reţinute de instanţa de fond şi menţinute în apel, solicitarea parchetului de a fi înlăturate este lipsită de substanţă, în condiţiile în care nu a formulat apel în cauză.
Nefondată este şi solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei sau a altei persoane; provocarea să se fi produs prin violenţă ori prin atingerea gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
În speţă nu s-a putut stabili ca în momentul săvârşirii faptei inculpatul se afla sub imperiul unei stări de tulburare sau emoţie puternică provocată de victimă care să justifice reacţia violentă faţă de aceasta.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu poate fi primit.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale de mai sus.
Inculpatul a acţionat destul de violent împotriva prietenei sale cu scopul de a rezolva un conflict minor apărut între ei.
În atare condiţii, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanţa de apel.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul P.G.L.
În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 până la 19 iulie 2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpatul P.G.L. împotriva deciziei penale nr. 16/ A/MF din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 19 iulie 2006.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4574/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4606/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
