ICCJ. Decizia nr. 4860/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4860/2006
Dosar nr. 38456/2/2005
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 482 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 211 lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului I.V., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore din 7 septembrie 2004 şi perioada arestului preventive de la 8 septembrie 2004 la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara de 7 septembrie 2004, în jurul orelor 21,45, inculpatul I.V. a urcat în staţia RATB – Poşta Titan în autobuzul 335 urmărind doi tineri care urcaseră în acest mijloc de transport identificaţi ulterior ca fiind părţile vătămate M.V.A. şi G.M.L.
Inculpatul I.V. s-a apropiat de cei 2 tineri şi sub ameninţarea unui briceag a început să umble în buzunarele părţilor vătămate.
Partea vătămată M.V. a început să strige, moment în care inculpatul a coborât din autobuz în fugă, fiind însă imobilizat de doi lucrători de poliţie care se aflau în autobuz.
Situaţia de fapt a fost probată cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de depistare, proces-verbal de percheziţie corporală, declaraţii martori şi inculpat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări, învederând instanţei că între părţi a avut loc o simplă altercaţie.
Prin Decizia penală nr. 542 din 5 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1885/N/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, care a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşită, dar şi sub aspectul cuantumului pedepsei, pe care a solicitat să fie diminuat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5791 din 14 decembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4420/2005, a admis recursul, casând Decizia penală şi a trimis cauza spre rejudecare, menţinându-se starea de arest.
A reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că instanţa de apel a cenzurat încheierea de şedinţă din 11 aprilie2005 şi nu sentinţa penală în cauză, aspect care a echivalat cu nesoluţionarea cauzei.
Curtea de apel, în faza rejudecării, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pronunţând Decizia penală nr. 98/ A din 7 februarie 2006.
A reţinut instanţa de apel că instanţa de fond a realizat o judicioasă şi coroborată analiză a ansamblului probator, reţinând corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Însă în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei accesorii curtea de apel a apreciat că în cauză nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca urmare a faptului că infracţiunea săvârşită nu evidenţiază o nedemnitate a inculpatului în exercitarea drepturilor părinteşti. Sub acest aspect apelul inculpatului a fost admis şi în rejudecare a fost aplicată pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.V., care a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În susţinerea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat repunerea în termenul de recurs, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen., arătând că Decizia i-a fost comunicată la o adresă unde nu mai locuia, astfel încât nu a luat cunoştinţă de Decizia pronunţată, decât cu ocazia încarcerării.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, constată că în conformitate cu prevederile art. 3853 alin. (2), raportat la art. 365 C. proc. pen., poate declara recurs peste termen partea care a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare (..).
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că inculpatul I.V. a fost prezent la toate termenele acordate în cauză, lipsind doar la termenul din 7 februarie 2006 când au avut loc dezbaterile şi a fost pronunţată Decizia atacată.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de articolele mai sus enunţate, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul I.V., constatând că acesta a fost declarat fără respectarea termenului prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, se constată că Decizia nr. 98/ A a fost pronunţată la data de 7 februarie 2006, fiindu-i comunicat inculpatului la data de 10 februarie 2006, acesta a declarat recurs la data de 12 iunie 2006, depăşind cu mult termenul legal de declarare a recursului.
Ca urmare, recursul declarat de inculpat este tardiv formulat, urmând a fi respins ,ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar recurentul inculpat urmează a fi obligat să plătească cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat peste termen de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, nefiind îndeplinite condiţiile îndeplinite de art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 365 C. proc. pen.
Constată ca tardiv formulat recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4614/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4863/2006. Penal → |
|---|
