ICCJ. Decizia nr. 4574/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4574/2006
Dosar nr. 2571/33/2006
Şedinţa publică din 17 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii:
S.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 99 şi următoarele C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi, la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a constatat că cele 3 infracţiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea din 20 decembrie 2005 precum şi arestul preventiv din 21 decembrie 2005 la zi.
L.G., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), art. 21 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 99 şi următoarele C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Prin schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în art. 20 raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.
S-a constatat că cele 3 infracţiuni au fost comise în forma concursului real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în baza art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea din 20 decembrie 2005 precum şi arestul preventiv din 21 decembrie 2005 la zi.
L.B., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 75 lit. c) C. pen.
A mai fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârşirea tentativei la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în art. 20, raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 8 ani, pedeapsă principală, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a constatat că cele trei infracţiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în baza art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea graţierii condiţionate privitor la pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1664/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 913/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 302/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul L.B., prin aceste hotărâri, au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., fiind concurente şi cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b), art. 99 şi urm. C. pen., din sentinţa penală nr. 167/2003 a Tribunalului Cluj pentru care a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-au contopit conform art. 34 lit. b) C. pen., toate aceste din urmă pedepse în cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi s-a constatat că pedeapsa a fost executată în intervalul 27 decembrie 2005 – 5 iulie 2005, dată la care a fost liberat condiţionat, rămânând neexecutat un rest de 356 zile.
S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise în perioada acestui rest de 356 zile, conform art. 61 C. pen., s-a menţinut liberarea condiţionată şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în ce priveşte pedeapsa principală.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea din 20 decembrie 2005 precum şi arestul din 21 decembrie 2005 la zi.
S-a dispus confiscarea sumei de 6,3 RON de la inculpatul S.P.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar, minorii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente L.V. şi L.A. la plata sumelor de 2.000 RON în favoarea părţii civile P.I. precum şi 1.000 RON pentru partea vătămată M.B. cu titlu de daune morale.
S-a luat act de împrejurarea că partea vătămată P.M.I. şi C.A.S. Cluj nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond pe baza probelor administrate a reţinut următoarele:
1. În seara zilei de 1 decembrie 2005, la iniţiativa inculpatului L.G., inculpaţii au luat hotărârea de a o tâlhări pe partea vătămată P.M. În realizarea acestei hotărârii cei trei inculpaţi s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul L.G. a lovit-o puternic cu pumnul în zona feţei, după care au intervenit şi ceilalţi doi inculpaţi care au imobilizat-o. Inculpatul S.P. a căutat-o prin buzunare, a găsit ţigări şi o brichetă, bunuri pe care şi le-a însuşit. După ce s-au convins că partea vătămată nu mai are şi alte bunuri asupra sa, inculpatul L.G. a mai lovit-o odată. Valoarea bunurilor sustrase a fost de 10 RON.
Partea vătămată P.M. a suferit leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale, dar nu s-a constituit parte civilă.
2. După comiterea faptei descrisă mai sus, inculpaţii s-au deplasat pe str. Traian Vuia, unde s-au întâlnit cu un grup format din trei tineri din care făcea parte şi partea vătămată M.B. În timp ce, doi dintre ce trei tineri au fugit, inculpaţii au reuşit să o reţină pe partea vătămată. Inculpatul S.P. a ameninţat-o cu un briceag, a controlat-o prin buzunare însuşindu-şi un telefon mobil şi suma de 6,3 RON, iar inculpatul L.G. a dezbrăcat-o de geaca ce o avea asupra sa.
Instanţa a mai reţinut că în tot acest timp inculpatul L.B. a supravegheat operaţiunea, asigurând realizarea ei.
Prejudiciul a fost estimat la circa 400 RON, dar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
3. La data de 20 decembrie 2005, seara, cei trei inculpaţi s-au deplasat în municipiul Cluj-Napoca, iar la propunerea inculpatului L.G., s-au deplasat la locuinţa lui P.I., despre care se ştia că este o persoană în vârstă şi singură, cu intenţia de a o tâlhări. Cei trei au sărit gardul, au pătruns în bucătărie, unde au găsit-o pe partea vătămată pe pat. Inculpatul S.P. a lovit-o puternic cu un obiect metalic în cap, după care toţi inculpaţii i-au cerut acesteia să le dea banii pe care îi deţine în casă. Inculpaţii nu au sustras nimic din locuinţă, negăsind bani. Cei trei au părăsit locuinţa părţii vătămate dar, nu înainte ca inculpatul L.G. să taie cablul telefonului cu un cuţit.
La scurt timp, partea vătămată a fost internată în spital, iar din documentele medico-legale depuse, rezultă că leziunile suferite au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa acesteia.
Instanţa a reţinut că faptele descrise la pct. 1 şi 2 au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrucât, au fost comise în locuri apropiate ca distanţă, la un interval scurt de timp şi folosind acelaşi mod de operare. Astfel, faptele au fost încadrate în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ce priveşte fapta descrisă la punctul 3, instanţa a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie în concurs cu tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav (inculpatul S.P.), respectiv complicitate la tentativă, la infracţiunea de omor deosebit de grav (inculpaţii L.G. şi L.B.).
S-a reţinut că viaţa părţii vătămate P.I. a fost pusă în primejdie, fapt ce rezultă din modul de operare folosit de inculpaţi, aspect ce evidenţiază intenţia indirectă a celor trei, de a ucide. Astfel, victima a fost lovită cu un obiect dur, din fier, într-o zonă vitală, respectiv cea a capului, în mod repetat. Conform declaraţiilor acesteia doar înălţimea camerei nu a dat posibilitatea ridicării mai sus a obiectului de fier, pentru ca lovitura să fie şi mai puternică. Astfel, aspecte independente de voinţa inculpaţilor nu au condus la decesul victimei.
S-a mai reţinut că a existat o rezoluţie infracţională comună atât în ceea ce priveşte agresarea victimei cât şi în ceea ce priveşte scopul agresiunii, respectiv sustragerea banilor.
În ce-i priveşte pe inculpaţii L.G. şi L.B. s-a reţinut doar forma complicităţii atâta vreme cât nu au existat din partea acestora acte de executare, sau cel puţin există un dubiu cu privire la existenţa acestora.
În raport de aceste considerente instanţa a pus în discuţia părţilor, apoi a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.
Împotriva sentinţei menţionate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii S.P., L.G. şi L.B.
În susţinerile parchetului s-a învederat că în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpaţilor L.G. şi L.B. din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., pentru că din declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi ale persoanelor cu care a povestit ulterior, rezultă că toţi inculpaţii au intrat succesiv în camera victimei şi au exercitat violenţe asupra acesteia.
S-a mai susţinut că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor spre maximul special, avându-se în vedere gravitatea faptelor, periculozitatea inculpaţilor, lipsa regretului sincer şi împrejurarea că prejudiciile nu au fost recuperate.
Inculpaţii au arătat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor aplicate pentru faptele reţinute, invocând faptul că au fost sinceri şi că inculpaţii L.G. şi L.B. nu au antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 150/ A din 8 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii S.P., L.G. şi L.B. împotriva sentinţei penale nr. 238 din 11 aprilie2006 a Tribunalului Cluj.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestului preventiv începând cu data de 20 decembrie 2005, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Instanţa de apel, făcând o apreciere a probelor în raport cu dispoziţiile art. 63 alin. (1) C. proc. pen., a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt şi a dat o încadrare juridică corectă faptelor.
Cu privire la individualizarea pedepselor s-a reţinut că au fost just individualizate, ţinându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi de criteriile speciale prevăzute de art. 100 C. pen., referitoare la inculpaţii minori S.P. şi L.G.
S-a motivat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante aşa cum au cerut inculpaţii, constând în comportamentul sincer, pentru că au recunoscut parţial faptele după ce au fost identificaţi de părţile vătămate şi au persistat în comiterea infracţiunilor de tâlhărie până în momentul arestării.
Împotriva deciziei a declarat în termen legal recurs, numai inculpatul major L.B., care în motivele de recurs susţinute oral, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului L.B. a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de pericolul social al faptelor comise de inculpat, agravat de circumstanţele reale ale comiterii lor, respectiv inculpatul a comis 3 fapte de violenţă aflate în concurs, în timpul nopţii, împreună cu alţi doi inculpaţi care sunt minori.
Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care deşi nu este recidivist a mai avut patru condamnări cu închisoare pentru mai multe infracţiuni de furt şi tâlhărie, o parte din ele fiind graţiate, iar ca urmare a infracţiunii din prezentul dosar graţierea a fost revocată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Împrejurarea că inculpatul a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită după ce beneficiase de dispoziţiile unui act de clemenţă, ca şi întreg comportamentul său, nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că Decizia atacată este legală şi temeinică. Neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 decembrie 2005 la 17 iulie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 decembrie 2005, la 17 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4603/2006. Penal → |
|---|
