ICCJ. Decizia nr. 4863/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4863/2006
Dosar nr. 11601/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 157/D/P/2006 întocmit de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Caraş-Severin, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.E.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul a deţinut în vederea comercializării cantitatea de 1678,32 gr. cannabis, sub formă de marijuană, cu scopul de a obţine suma de 450,0 Euro. Inculpatul a comercializat drogurile prin intermediul inculpatului S.C.C. pe care l-a implicat în activitatea sa infracţională pentru a-şi proteja propria persoană. În autoturismul său, a mai fost găsită cantitatea de 2,84 gr. cannabis de către organele de cercetare penală.
Prin sentinţa penală nr. 81 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin, reţinându-se încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, a fost condamnat inculpatul M.E.I., la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., în temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, în baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca Alcatel 311 folosit de inculpat la săvârşirea faptei.
Apelul procurorului, prin care se critică sentinţa ca fiind netemeinică, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică în raport cu pericolul social al faptei şi persoanei inculpatului, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 243 din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, invocând motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că hotărârea instanţei este netemeinică, întrucât sancţiunea individualizată de instanţă, nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârşite şi nici persoanei inculpatului.
Recursul parchetului este fondat.
În conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru faptele incriminate ca infracţiune, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizându-se modul în care instanţa a aplicat, la speţă, textul de lege menţionat, se constată că, într-adevăr, pedeapsa de numai 4 ani închisoare aplicată inculpatului, nu corespunde întru-totul, cerinţelor legii. Astfel, nu s-a avut în vedere suma însemnată, în Euro, în posesia căreia inculpatul ar fi intrat dacă activitatea sa ilicită n-ar fi fost descoperită, cantitatea mare de drog deţinută ca şi atitudinea nesinceră, de negare a faptei, avută de inculpat.
În raport de aceste elemente, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, casându-se Decizia atacată precum şi sentinţa Tribunalului Caraş-Severin, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.E.I., pe care a va majora încât să corespundă criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de lege.
Din pedeapsa aplicată, se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive, la zi.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 243/ A din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul M.E.I.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 81 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.E.I. pe care o majorează de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 august 2005 la 23 august 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, a inculpatului, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4860/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4983/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
