ICCJ. Decizia nr. 4673/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4673/2006
Dosar nr. 11406/1/2006
Şedinţa publică din 26 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a luat în discuţie, între altele, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul G.M. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Prin încheierea de la aceeaşi dată, pronunţată în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut măsura arestării preventivă luată faţă de numitul inculpat, cu motivarea că „în raport de gravitatea faptei şi persoana acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind necesară menţinerea stării de arest pentru buna desfăşurare a procesului".
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., pe care, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat-o cu privire la greşita menţinere a măsurii arestării preventive întrucât în momentul de faţă, au dispărut temeiurile care au stat la baza luării acesteia, judecata putându-se desfăşura şi cu persoana sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul G.M. este nefondat.
Din actele şi lucrările de la dosar se constată că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., iar măsura arestării preventivă, dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 478/ UP din 21 decembrie 2005, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a avut drept temei prevederile art. 148 alin. (1) lit. b) şi h) C. proc. pen., respectiv că infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an [(lit. b)] şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede .. pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică [(lit. h)].
Analizând recursul declarat de inculpatul G.M., prin prisma celor mai sus arătate se constată că nu este întemeiat, întrucât, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, acestea subzistând şi în momentul de faţă.
Mai mult, se constată că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în primă instanţă, la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, justifică temeinicia şi legalitatea măsurii arestării preventive, care nu se impune a fi revocată cum fără temei s-a solicitat.
Prin urmare, recursul declarat de inculpatul G.M. fiind nefondat urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4672/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4674/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
