ICCJ. Decizia nr. 4686/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4686/2006
Dosar nr. 10801/1/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109 din 14 februarie 2006, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul V.A.E., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.; 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.; 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 4 august 2005 la zi.
Instanţa l-a obligat pe inculpat în solidar cu coinculpatul T.D., şi el condamnat în cauză, şi cu părţile responsabile civilmente V.E. şi V.L. la 1.200 lei noi despăgubiri către partea civilă I.M. şi 300 lei noi despăgubiri către partea civilă C.E.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente la 274,99 lei noi către C.A.S. Iaşi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ziua de 27 iulie 2005, inculpatul împreună cu coinculpatul T.D. şi minorul de 12 ani S.I. au trecut fraudulos graniţa Republicii Moldova cu România.
La 29 iulie 2005 au ajuns în municipiul Iaşi unde s-au hotărât să fure o maşină cu care să se întoarcă în Moldova.
În seara de 2 august 2005, inculpaţii împreună cu minorul S.I. au luat un taxi condus de partea vătămată I.M. căruia i-au cerut să-i ducă în zona C. Ajunşi în zonă, inculpatul V.A.E. a petrecut o sârmă prevăzută la capete cu două mânere din lemn (şufă) peste gâtul părţii vătămate încercând să-l sugrume. Concomitent, T.D. a lovit partea vătămată cu un cuţit în zona feţei şi gâtului. Lama cuţitului s-a rupt la un moment dat şi în timpul luptei pentru supravieţuire a părţii vătămate la faţa locului a apărut o maşină care i-a făcut pe agresori să-şi abandoneze victima.
A doua zi, inculpatul V.A.E. cu complicitatea coinculpatului şi minorului S.I. a atacat în plină stradă pe B-dul. T. Vladimirescu din Iaşi pe partea vătămată C.E. căruia i-a smuls lanţul de aur de la gât.
În timp ce căutau pe jos medalionul, au fost prinşi de organele de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 45 din 15 iunie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, recursul inculpatului V.A.E. care a criticat individualizarea pedepselor şi încadrarea juridică a tentativiei la infracţiunea de omor cerând schimbarea în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., şi care a cerut înlăturarea din încadrarea juridică a tentativei la infracţiunea de tâlhărie a dispoziţiilor art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., cu menţiunea că obiectul folosit la ştrangularea victimei nu face parte din categoria armelor.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică Decizia pentru aceleaşi motive pentru care a criticat sentinţa.
Recursul nu este fondat.
Ceea ce deosebeşte esenţial infracţiunea de omor în forma tentativei de infracţiunea de loviri sau alte violenţe, este atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul faptei sale.
Astfel, în timp ce în cazul tentativei la omor făptuitorul acţionează cu intenţie de a suprima viaţa victimei, urmând să execute această decizie, executarea fiind însă întreruptă sau fără a-şi fi produs efectul scontat, în cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe, făptuitorul intenţionează doar să vătăme integritatea corporală sau sănătatea victimei, neurmărind să-i suprime viaţa.
Atitudinea subiectivă a făptuitorului poate fi identificată din materialitatea faptelor.
În cauză, inculpatul împreună cu coparticipanţii au acţionat împotriva victimei I.M. folosind un cuţit, apt de a ucide şi o „şufă" special confecţionată pentru suprimarea vieţii prin ştrangulare.
Inculpatul recurent a ştrangulat cu putere victima şi l-a îndemnat pe coinculpat să lovească cu cuţitul. Când cuţitul s-a rupt recurentul i-a cerut coinculpatului să caute în portbagaj un obiect contondent cu care să lovească victima în cap deoarece victima „nu moare", adică manevrele îndreptate spre uciderea victimei s-au dovedit insuficiente.
În final, apărarea victimei şi apariţia unei maşini la faţa locului au întrerupt acţiunile agresorilor care în final s-au soldat cu leziuni în zona capului gâtului şi pieptului părţii vătămate ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
Din modul cum au acţionat recurentul împreună cu coinculpaţii rezultă neîndoielnic că folosind instrumentele descrise, vizând zone vitale ale corpului victimei şi stăruind să-l reducă la o pasivitate totală exprimându-şi nemulţumire că „nu moare" făptuitorii au acţionat cu intenţia de a omorî victima şi nu doar de a-i vătăma integritatea corporală sau a sănătăţii.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au reţinut că inculpatul a comis tentativă la omor calificat şi nu doar infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., chiar dacă în final victima a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare mai puţin de 20 zile îngrijiri medicale.
Referitor la susţinerea recurentului că dispozitivul numit „şufă" pe care l-a folosit nu este o armă în sensul art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., nici aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 151 alin. (2) C. pen., care defineşte înţelesul termenului de Armă în Legea penală „sunt asimilate armelor orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac".
Or, în cauză, inculpatul recurent a confecţionat special dispozitivul numit „şufă", apt de a ucide, cu destinaţia de a suprima viaţa victimei pe care a atacat-o.
Aşa-fiind, în mod corect s-a reţinut în încadrarea juridică dată faptei de tentativă la tâlhărie, agravanta de la art. 21 alin. (21) lit. b) C. pen.
De altfel, inculpaţii de comun acord au folosit în intenţia de a ucide victima şi un cuţit ceea ce relevă definitiv că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei.
Şi pedeapsa aplicată inculpatului recurent este legală şi temeinică în sensul că nu este nicidecum exagerată.
Având în vedere că potrivit art. 21 C. pen., limita minimă pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat este de 3 ani şi 9 luni pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului fiind apropiată de această limită, văzând şi condiţiile concrete în care a fost comisă dar şi faptul că această infracţiune este comisă în concurs cu alte două infracţiuni grave, pedeapsa rezultantă corespunde criteriilor de individualizare ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuielile judiciare către stat în solidar cu părţile civilmente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.E. împotriva deciziei penale nr. 45/ MF din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 august 2005 la 2 august 2006.
Obligă pe recurentul inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente V.E.I. şi V.L.I. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4674/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4717/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
