ICCJ. Decizia nr. 4717/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4717/2006
Dosar nr. 11566/1/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4728/42/2006, Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 160b C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest, printre alţii, şi a inculpatului G.I.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale iar temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului nu au încetat şi nu a intervenit nici o modificare a acestor temeiuri, se impune menţinerea privării de libertate a inculpatului, în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă a inculpatului, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este recidivist, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o este mai mare de 4 ani şi lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele reţinute, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.I.C. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 iulie 2006 Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 4728/42/2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4686/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4723/2006. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
