ICCJ. Decizia nr. 4668/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4668/2006
Dosar nr. 11385/1/2006
Şedinţa publică din 26 iulie 2005
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 203/P/MF/AP/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a dispus printre alte măsuri, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., şi menţinerea stării de arest a inculpaţilor F.D. şi G.F.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov, instanţă de apel, a reţinut în esenţă, că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 136 alin. (1), art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 C. proc. pen., constatându-se legalitatea ei.
Totodată, s-a reţinut că probele administrate în cauză conduc la presupunerea că faptele au fost săvârşite de cei doi apelanţi - inculpaţi.
De asemenea, s-a avut în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu s-au modificat nici în prezent, motiv pentru care se impune menţinerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii G.F. şi F.D.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză, din oficiu sub toate aspectele invocate conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate de inculpaţi nu sunt fondate, soluţia primei instanţei fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 25 din 5 aprilie 2006 a Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov l-a condamnat pe F.D., la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul G.F. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 100 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive, l-a constituit pentru inculpatul F.D. art. 148 lit. c), e), f) şi h) C. proc. pen., iar pentru inculpatul G.F. art. 148 lit. c), e), f) şi h) C. proc. pen.
Curtea constată că şi în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De altfel, măsura preventivă este legală şi temeinică, fiind respectate în cauză dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanţa este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că se impune privarea de libertate a inculpatului, o menţine, cum corect a procedat în cauză şi prima instanţă, instanţă de apel.
În raport de natură şi gravitatea infracţiunilor pentru care recurenţii-inculpaţi sunt cercetaţi şi condamnaţi în primă instanţă, de împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, cât şi de urmările socialmente periculoase, Curtea reţine că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile.
De asemenea, se constată, că în cauză există probe, în sensul prevăzut de art. 143 alin. (3) C. proc. pen., din care rezultă presupunerea că recurenţii a săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.
Împrejurarea că în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare, care nu este definitivă, nu aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, de pericolul social concret al faptelor presupus săvârşite de inculpaţi se constată că se impune menţinerea măsurii arestării preventive faţă de aceştia, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F. şi F.D. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, în dosarul nr. 203/P//MF/Ap/2006.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4637/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4670/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
