ICCJ. Decizia nr. 4694/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4694/2006
Dosar nr. 750/3/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1500 din 3 noiembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de contopire a pedepselor cu închisoare formulată de condamnatul P.G. şi în consecinţă a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1301 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penal, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3809 din 7 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 372 din 14 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca, condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an şi 3 luni închisoare, astfel ca în final urmând a executa 5 ani şi 3 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 999 din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul condamnatului, a desfiinţat în întregime sentinţa penală cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât s-a omis a se avea în vedere la contopire sentinţa penală nr. 1019 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Prin sentinţa penală nr. 280 din 6 martie 2006, Tribunalul Bucureşti a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1301 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 372 din 14 martie 2005 şi pedeapsa rezultantă de 6 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1019 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care le-a repus în individualitatea lor şi constatându-se că infracţiunile pentru care s-au aplicat toate pedepsele închisorii sunt concurente între ele precum şi cu infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de 2 ani şi 7 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1115 din 19 noiembrie 2002 şi de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 753 din 18 august 2003, le-a contopit aplicându-se pedeapsa cea mai grea respectiv 6 ani, la care s-a adăugat sporul de 1 an şi 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare.
În termen legal condamnatul a declarat apel, solicitând diminuarea sporului de pedeapsă.
Prin Decizia penală nr. 316 din 18 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susţinându-se motivele invocate în cererea introductivă.
În examinarea recursului, se constată că, critica referitoare la reducerea sporului de pedeapsă nu este întemeiată.
Infracţiunile pentru care i-au fost aplicate prin cele 5 sentinţe diferite pedepse cu închisoare, se află în concurs real, astfel că în mod corect făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţele stabilind pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Prin adăugarea sporului de un an şi 3 luni, nu s-au încălcat prevederile art. 34 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa astfel aplicată fiind în limitele prevăzute de lege în raport cu activitatea infracţională violentă a condamnatului.
În consecinţă, constatând că nu există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul condamnatului.
Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 316 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4685/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4731/2006. Penal → |
|---|
