ICCJ. Decizia nr. 4731/2006. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4731/2006

Dosar nr. 2138/39/2006

Şedinţa publică din 9 august 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 91 din 13 martie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.P.S., la:

- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 926/2002 a Judecătoriei Rădăuţi.

A descontopit şi repus în individualitatea lor pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., şi de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., prin sentinţa penală nr. 926/2002 a Judecătoriei Rădăuţi.

În baza art. 8 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 926/2002 a Judecătoriei Rădăuţi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A dispus ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, şi pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., astfel că, în final, urmează să execute, în total, pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit în lungime totală de 35 cm, cu lama de 22 c m şi mâner de lemn, depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească:

- C.A.S. Suceava suma de 538,15 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ş.

- părţii civile Z.I. suma de 700 RON, cu titlu de daune morale.

Diferit, inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 18 octombrie 2005, aflat în stare de ebrietate, inculpatul M.P.S. a început să se certe cu partea vătămată Z.I., într-un magazin din comuna Brodina, motiv pentru care administratorul localului Ţ.R. şi fiul său F. au intervenit pentru aplanarea conflictului, îndepărtându-i din local.

La scut timp, inculpatul, a revenit în local, după care a plecat, fiind urmat de partea vătămată.

Imediat, persoanele aflate în local au fost alertate de lătratul câinilor, iar în momentul în care au ieşit afară au văzut pe inculpat şi partea vătămată lovindu-se reciproc.

La intervenţia lui Ţ.R. şi a fiului său, inculpatul a fugit, iar, partea vătămată a afirmat că a fost înjunghiată de acesta.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că victima Z.I. a prezentat o plagă penetrantă abdominală, produsă prin lovire cu obiect tăietor-tăios, cu lăţimea lamei de 3-7 cm, iar leziunile constatate au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.P.S. pe care a criticat-o cu privire la:

- greşita sa condamnare, întrucât nu se face vinovat de lovirea părţii vătămate, dimpotrivă el fiind cel agresat, motiv pentru care se impune a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- încadrarea juridică a faptei, pe care, în situaţia că se va stabili că a săvârşit-o, o consideră a fi cea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât intenţia sa nu a fost de a ucide pe partea vătămată;

- omisiunea de a se constata că fapta a fost comisă în condiţiile unei puternice tulburări, cauzată de comportarea părţii vătămate, motiv pentru care în favoarea sa trebuia să se reţină circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 211 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul M.P.S. pe care l-a obligat la plata sumei de 340 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 RON reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmează a se avansa, către B.C.A.J. Suceava, din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, la zi, durata arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească a reieşit cu certitudine că la data de 18 octombrie 2006, pe fondul unei altercaţii avută cu alte persoane, între care şi partea vătămată Z.I., în mai multe episoade, inculpatul M.P.S. a lovit pe aceasta cu un cuţit în zona abdomenului, cauzându-i leziunile descrise în actul medico-legal cu consecinţa punerii vieţii în primejdie, acest lucru fiind confirmat de martorii Ţ.R., Ţ.F. şi C.F., fiind şi cei care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, care a reuşit să fugă.

În acelaşi sens, a arătat instanţa de apel, sunt şi declaraţiile martorelor Ţ.A. şi Ţ.A. care au văzut pe partea vătămată tăiată fără însă a fi fost de faţă la momentul agresiunii.

S-a concluzionat, că faţă de această situaţie de fapt, în mod corect s-a apreciat că inculpatul este autorul faptei, iar acţiunea acestuia de a lovi partea vătămată cu un cuţit, obiect apt de a produce moartea, în abdomen, zonă în care se aflau amplasate organe vitale pentru viaţă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu pe aceea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 C. pen., cum fără temei s-a susţinut.

Cu privire la critica privind nereţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., referitor la starea de provocare, s-a arătat că nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada că partea vătămată a dat dovadă de un comportament care să producă în psihicul său o tulburare de natura celei arătate în textul de lege invocat.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului s-a arătat că aceasta a fost just individualizată cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune a fi modificată.

Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.P.S. pe care a criticat-o cu privire la încadrarea juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind cea de vătămare corporală gravă, întrucât intenţia sa nu a fost de a ucide pe victimă, iar lovitura aplicată nu a vizat o zonă vitală, abdomenul nefăcând parte din aceste zone.

Recursul declarat de inculpatul M.P.S. este nefondat.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, în conformitate cu probele existente la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare şi pentru care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 şi 52 C. pen.

Susţinerea inculpatului în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi cea prevăzută de art. 182 C. pen., nu poate fi primită, fapta acestuia de a aplica părţii vătămate, cu un cuţit, cu lama de22 cm, obiect apt de a produce moartea, o lovitură în zona abdomenului, unde se afla amplasate organe vitale pentru viaţă (ficat, pancreas, etc.) dovedeşte că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide şi chiar dacă nu a urmărit în mod nemijlocit acest lucru, a putut să-şi dea seama că procedând în acest fel poate provoca moartea persoanei vătămate, rezultat pe care l-a acceptat ca posibil a se produce, acţionând cu intenţie indirectă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.P.S. nu este fondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva deciziei penale nr. 211 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 9 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal: