ICCJ. Decizia nr. 4743/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4743/2006
Dosar nr. 10809/1/2006
Şedinţa publică din 9 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 406/89/2006 la Tribunalul Vaslui, condamnatul B.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 212 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Bacău şi în a cărei executare se află.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că, în urma arestării sale, i-au rămas acasă copii despre care nu ştie nimic, situaţie în care este necesară prezenţa sa alături de ei, pentru a-i ajuta.
În cauză, pentru verificarea susţinerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, anchetă socială care în urma investigaţiilor făcute a constatat, că faţă de cei 5 copii minori ai condamnatului s-a luat măsura internării, în regim de urgenţă, din chiar ziua arestării acestuia, de către D.G.P.C. Bacău, la C.L. Bacău – Centru de plasament, unde se află şi în prezent pentru îngrijire şi educare.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 149 din 19 aprilie 2006, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.V., pe care l-a obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând, onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi avansată, către Baroul de Avocaţi Vaslui, din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că faţă de constatările rezultate, din ancheta socială efectuată în cauză respectiv, faptul că în prezent cei 5 copii minori ai condamnatului se află internaţi într-un centru de plasament unde sunt îngrijiţi şi educaţi, nu justifică cererea sa de întrerupere a executării pedepsei, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu se constată existenţa unor împrejurări speciale care să aibă consecinţe grave pentru familia sa.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul B.V. prin care a solicitat, casarea hotărârii primei instanţe, constatarea că faţă de situaţia învederată, se impune, prezenţa sa în familie, pentru a relua relaţiile cu copiii de care nu mai ştie nimic, lucru care nu se poate realiza decât prin întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 161 din 30 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.V. pe care la obligat la plata sumei de 150 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei (RON) reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondurile statului.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că instanţa de fond a procedat la admiterea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 C. proc. pen., iar constatarea că în prezent copii condamnatului sunt internaţi într-un centru de plasament, statul ocupându-se de creşterea şi educarea lor, a fost just apreciată că nu poate constitui motiv de întrerupere a executării pedepsei.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către condamnatul B.V. prin care a solicitat a se constata temeinicia motivului invocat, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi dispunerea întreruperii executării pedepsei.
Recursul declarat de condamnatul B.V. este nefondat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 453 C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave între altele, pentru condamnat sau familia sa.
În cauză, se constată că întreruperea executării pedepsei a fost solicitată de condamnat pentru motivul că nu are cunoştinţă de ce s-a întâmplat, după arestare cu cei 5 copii ai săi, minori, şi că este necesar a fi alături de ei pentru a-i ajuta.
Prima instanţă, verificând susţinerile condamnatului, a constatat, pe baza anchetei sociale efectuată, că imediat după arestarea condamnatului cei 5 copii au fost internaţi într-un centru de plasament unde sunt îngrijiţi şi educaţi, apreciind de justeţe că nu se impune întreruperea executării pedepsei, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
La rândul ei, instanţa de apel, confirmând ca reală constatarea primei instanţe în mod corect a dispus respingerea apelului declarat de condamnat.
Având în vedere cele de mai sus, cât şi faptul, că în prezenta cale de atac condamnatul nu a făcut alte dovezi în sprijinul cererii sale, prin care să contrazică situaţia de fapt reţinută de instanţele anterioare, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 161 din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4713/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4799/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
