ICCJ. Decizia nr. 4713/2006. Penal. Extrădare activă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4713/2006
Dosar nr. 2131/36/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53/ P din 4 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosar nr. 2131/36/2006 (nr. vechi:451/P/2006), s-a respins, ca nefondată, cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.F., extrădat din Italia, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
S-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 275 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen.
S-a reţinut că, la data de 11 ianuarie 2004, aflându-se pe peronul gării C.F.R. Tulcea, în baza unei înţelegeri prealabile inculpaţii B.O.N. şi E.I.B., pe timp de noapte, prin ameninţare şi lovire, împreună şi cu alţi făptuitori minori au sustras de la două părţi vătămate diferite sume în lei şi valută, precum şi o geacă din fâş, în timp ce inculpaţii C.F. şi N.V. asigurau paza locului faptei.
Sentinţa a rămas definitivă pentru inculpatul C.F., la data de 31 ianuarie 2005, prin neapelare, întrucât acesta a fugit în Italia, deşi cunoştea că este urmărit penal şi urma să fie trimis în judecată.
În raport de această împrejurare, prima instanţă a apreciat că inculpatul, în mod intenţionat s-a sustras de la judecată, fugind în străinătate şi avându-se în vedere că potrivit art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea cauzei este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei, a respins ca nefondată cererea.
Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs condamnatul C.F., care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în lipsa sa şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării.
Recursul nu este întemeiat.
Prima instanţă, sesizată cu cererea condamnatului, a apreciat în mod corect că nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul avea cunoştinţă de procesul penal, aflat în faza urmăririi penale, pornit împotriva sa şi a dat declaraţii în cauză, după care s-a sustras de la judecată, părăsind ţara.
Ca atare, a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare şi a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de un apărător desemnat din oficiu, însă a înţeles să nu participe la judecată.
Aşa fiind, şi având în vedere că dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., nu au un caracter imperativ, lăsând la îndemâna instanţei să aprecieze dacă se impune reluarea judecăţii, Înalta Curte constată, că recursul declarat de condamnat apare ca nefondat şi îl va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva sentinţei penale nr. 53/ P din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4697/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4743/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
