ICCJ. Decizia nr. 4799/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4799/2006
Dosar nr. 39970/3/2005
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 536 din 2 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul D.M., la:
- 3 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 8 septembrie 2005, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a constatat prejudiciul acoperit prin restituire în natură faţă de partea vătămată N.L. şi a luat act că partea vătămată F.F. nu s-a constituit parte civilă.
Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.I. suma de 5.000.000 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, iar statului, în temeiul art. 191 C. proc. pen., suma de 4.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
1. La data de 31 august 2005, în jurul orelor 11,00, minorul F.G., în vârstă de 10 ani, însoţit de prietenul său, L.F., se plimba cu bicicleta în Complexul Sportiv L.M. Inculpatul, care se afla în preajmă, s-a apropiat de cei doi şi i-a cerut părţii vătămate F.G., bicicleta pentru a se plimba.
La refuzul părţii vătămate, inculpatul l-a împins, după care i-a luat bicicleta cu care a plecat.
Ulterior, inculpatul a vândut bicicleta unei persoane necunoscute cu suma de 500.000 lei.
2. În ziua de 3 septembrie 2005, inculpatul se afla în acelaşi Complex Sportiv L.M. unde a acostat pe partea vătămată M.I. căruia i-a cerut bicicleta cu care se plimba. Întrucât partea vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului, acesta a lovit-o, după care i-a luat bicicleta cu care a plecat. Bicicleta sustrasă a fost vândută numitului I.M. cu suma de 500.000 lei, iar acesta, la rândul său, a vândut-o unei persoane necunoscută.
3. La data de 8 septembrie 2005, orele 8,00, în timp ce se afla în Complexul Sportiv L.M. inculpatul l-a deposedat pe minorul N.M., în vârstă de 12 ani, de rucsacul pe care îl avea asupra lui, prin ameninţare cu bătaia.
În aceeaşi zi, inculpatul a fost identificat, imobilizat şi predat organelor de poliţie de către numiţii P.C. şi V.V.
Rucsacul a fost găsit asupra inculpatului şi restituit părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M., pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 476/ A din 14 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, la zi, durata arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „prima instanţă a stabilit în mod complet situaţia de fapt, a dat o corectă calificare juridică faptelor şi a stabilit vinovăţia în sarcina inculpatului conform probelor administrate în cauză".
Cu privire la motivul de casare invocat, greşita individualizare a pedepsei, s-a arătat că nu este întemeiat, având în vedere faptul că inculpatul a săvârşit un număr de trei infracţiuni de tâlhărie şi a avut o atitudine oscilantă în faţa organelor de urmărire penală, iar pedepsele aplicate atât pentru fiecare infracţiune în parte cât şi pedeapsa rezultantă, de executat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatorii.
De faptul că inculpatul este infractor primar, că nu este şcolarizat, este tânăr şi fără antecedente penale, instanţa de fond a ţinut seama în procesul de individualizare a pedepselor care, aşa cum s-a mai arătat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege în baza cărora a fost condamnat.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, solicitând reducerea lor, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, constând în aceea că este tânăr, nu are antecedente penale, are un grad redus de cultură, a recunoscut şi regretat faptele, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul D.M. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză şi au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor reţinute în sarcina inculpatului.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, motiv de casare invocat de inculpat, se constată că a fost just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 şi 52 C. pen. La dozarea fiecărei pedepse în parte dar şi la stabilirea pedepsei de executat instanţele au ţinut seama, în mod echilibrat, atât de pericolul social al faptelor, constând în aceea că prin întrebuinţarea de violenţă, într-un interval scurt de timp, 31 august 2005 – 8 septembrie 2005, a deposedat, într-un loc public şi des frecventat, Complexul Sportiv L.M., trei persoane, dintre care două minore de bunurile pe care le aveau asupra lor, pe care apoi le-a valorificat, dar şi de datele ce caracterizează persoana sa şi anume lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală relativ sinceră avută, toate aceste din urmă elemente regăsindu-se în pedepsele aplicate şi respectiv pedeapsa de executat care au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatoare, fără însă ca în contextul săvârşirii faptelor să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante. Pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, 5 ani închisoare, constituie un minim necesar pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.M. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 476/ A din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 16 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4743/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4915/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
