ICCJ. Decizia nr. 4665/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4665/2006
Dosar nr. 10461/1/2006
Şedinţa publică din 26 iulie 2006
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 20 februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpaţilor F.K.J., la pedepse de:
- 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complimentară, constând în interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi anume „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice", respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat" pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.;
- câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., parte vătămată fiind S.I.;
- câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., partea vătămată fiind M.D.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., din pedepsele aplicate mai sus inculpaţilor, fiecare execută pedeapsa cea mai grea respectiv: F.K.J. pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi anume „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice" respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat" şi B.I. pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi anume „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice", respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat".
S-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la data de 29 august 2005, până astăzi 20 februarie 2006.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
De la rămânerea definitivă a hotărârii, până la terminarea executării pedepselor, inculpaţii pierd drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectelor care au fost folosite de cei doi inculpaţi la comiterea infracţiunii, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna şi anume: o bucată bâtă aparţinând inculpatului F.K.J. şi fragmente de bâtă aparţinând inculpatului B.I.
S-a dispus restituirea către partea vătămată M.D. a unei bucăţi din material textil ridicată ca mijloc de probă.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile C.A.S. Covasna suma de 546,69 lei noi cheltuieli de spitalizare ale părţilor vătămate M.D. şi S.I., iar pentru C.A.S. Braşov suma de 816,38 lei noi reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.A., sume la care s-a adăugat dobânda legală până la data achitării integrale a sumelor de mai sus.
A obligat pe inculpaţi în solidar să plătească părţilor civile: S.G., suma de 5.000 lei noi despăgubiri civile (daune materiale), B.G. şi B.A. jun. la numitul H.R., fără forme legale, reprezentat prin curator B.G. numit prin Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2006 de Primarul com. Aita Mare câte 15.000 lei noi despăgubiri morale, S.I., suma de 3654 lei noi despăgubiri materiale din care suma de 654 lei noi, despăgubiri materiale iar suma de 3000 lei despăgubiri morale iar părţii civile M.D., suma de 2280 lei despăgubiri civile din care suma de 280 lei despăgubiri materiale iar suma de 2000 lei noi despăgubiri morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale părţii civile ca nedovedite.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească suma de 1400 lei noi cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei noi reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se achită din fondurile Ministerului Justiţiei.
De asemenea, au fost obligaţi în solidar să plătească părţilor civile S.G., M.D., S.I. şi B.G. suma de 1000 lei noi cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
Inculpaţii F.K.J. şi B.I., în vara anului 2005, au fost angajaţi la stâna numitului T.L., amplasată pe Dealul P. situată în partea stângă a DJ 121 C, din direcţia Sf. Gheorghe spre Şigaş Băi, primul inculpat având în pază turma de oi sterpe iar cel de-al doilea inculpat turma de oi mulgătoare.
În apropiere, pe partea dreaptă a DJ121 C în aceeaşi direcţie pe dealul numit C. se afla amplasată stâna de oi a lui S.G., la care erau angajate victima B.A. şi părţile vătămate S.I. şi M.D.
În seara zilei de 16 august 2005, cei doi inculpaţi, în jurul orelor 19,00, au consumat un litru de rachiu şi un litru de vin, ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orelor 21,00, după ce proprietarul stânei T.L. s-a culcat, precum şi ceilalţi angajaţi la stână, inculpaţii F.K.J. şi B.I. au plecat pentru a paşte doar turma de oi mulgătoare. În loc să rămână în jurul stânei, inculpaţii s-au dus cu turma de oi pe dealul C. trecând anterior prin faţa saivanului aparţinând lui S.G., unde au fost interpelaţi de martorul K.A.A. care i-a întrebat ce caută acolo. Inculpaţii l-au ignorat şi au mers cu turma până în vârful dealului C. lângă saivanul lui S.G., unde au ajuns în jurul orelor 23,00.
Auzind gălăgie, victima B.A. care dormea în clădirea stânei a ieşit afară şi a întrebat pe cei doi inculpaţi de ce au mers acolo. În acel moment, inculpaţii s-au repezit la victimă, au început să o lovească pe tot corpul cu bâtele ciobăneşti pe care le aveau asupra lor, iar după ce victima a căzut la pământ, au continuat să o lovească cu picioarele.
Victima a început să strige după ajutor iar dintr-o colibă aflată lângă saivanul oilor a ieşit partea vătămată S.I. care s-a apropiat de cei doi inculpaţi solicitându-le să înceteze agresiunea victimei.
Inculpaţii au început să o lovească cu bâtele şi pe această parte vătămată, până când au doborât-o la pământ. La strigătele părţii vătămate, din clădirea saivanului au ieşit partea vătămată M.D. şi martorul K.A.A., care au fugit pe deal spre inculpaţi, încercând să îi împiedice să agreseze victimele. La intervenţia celor de mai sus inculpaţii au încercat agresiunea asupra părţii vătămate S.I. şi s-au apropiat de ceilalţi, inculpatul B.I. întâlnindu-se cu martorul K.A.A., cei doi au aplicat câte o lovitură cu bâtele, după care martorul a fugit de la faţa locului.
În acel moment a ajuns acolo şi partea vătămată M.D. şi inculpatul F.K.J. şi astfel cei doi inculpaţi i-au aplicat părţii vătămate M.D. lovituri cu bâtele precum şi cu picioarele, până când aceasta a căzut la pământ.
Victima B.A. a fost după la Spitalul judeţean de Urgenţă Braşov, unde a decedat la data de 29 august 2005, ca urmare a leziunilor produse de inculpaţi. Din raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 188 din 31 august al S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă că, victima a suferit „TCC acut deschis, contuzie forte antebraţ stâng, contuzie gamba dreaptă, contuzie forte toraco-abdominală, abdomen acut chirurgical, ruptură de intestin subţire, fiind supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Victima a fost internată la Spitalul jud. de Urgenţă Braşov cu peritonită difuză purulentă prin perforaţie de intestin subţire posttraumatic, unde a decedat.
Pe toată suprafaţa corpului victimei s-a constatat numeroase leziuni traumatice sub forma plăgilor şi echimozelor care au determinat moartea violentă a victimei, produse prin loviri repetate cu corpuri dure şi între acestea şi deces există legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate, poziţia agresorilor faţă de victimă putând fi iniţial faţă în faţă, după care victima a căzut la sol, alcoolemia acesteia fiind zero gr. 0/oo.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 412/ C din 29 august 2005 şi raportul de constatare nr. 245/ E din 21 septembrie 2005 ale S.M.I.L. Sf. Gheorghe partea vătămată S.I. a suferit plagă parieto-temporală dreapta, fractură completă cu dislocarea metacorpului la mâna dreaptă şi a corpului scapular stâng (omoplat) precum şi numeroase echimoze şi excoriaţii la nivelul feţei şi braţelor, produse prin lovire şi de corp dur posibil bâtă, ce au necesitat 22-23 zile îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 414/ C din 29 august 2005 şi Raportul de constatare nr. 244/ E din 21 septembrie 2005 ale S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă faptul că, partea vătămată M.D. a suferit multiple plăgi ce au necesitat sutură, echimoze şi excoriaţii pe toată suprafaţa corpului începând din zona capului, inclusiv fractura arcului costal dreapta, leziuni produse prin lovire cu corp dur ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii B.I. şi F.K.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat soluţia pentru netemeinicie în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, arătându-se că faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, agresivitatea deosebită de care au dat dovadă fără nici un motiv, fără ca persoanele agresate să contribuie la declanşarea violenţelor, se impune majorarea pedepselor.
Suplimentar faţă de motivele scrise, cu prilejul susţinerii apelului, soluţia a mai fost criticată pentru obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare, arătându-se că instanţa trebuia să precizeze exact pentru fiecare inculpat sumele reprezentând cheltuieli judiciare.
Inculpaţii B.I. şi F.K.J. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că la momentul comiterii faptelor erau în stare de ebrietate.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul Ministerului Public este fondat, iar apelurile inculpaţilor sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Faţă de împrejurările concrete ale comiterii faptei, se poate constata că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă faţă de rezultatul produs, moartea victimei şi având în vedere că au dat dovadă de un comportament extrem de agresiv, lipsit de compasiune faţă de victimă, dar şi de părţile vătămate, că după terminarea conflictului au dat foc clădirii stânei, Curtea a constat că pedepsele aplicate nu sunt suficiente pentru reeducarea inculpaţilor şi pentru realizarea scopului general al sancţiunii penale şi că se impune majorarea acestora, aşa cum a solicitat Ministerul Public, pedepsele de câte 18 ani închisoare pentru fiecare inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat fiind în strânsă consonanţă cu atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare.
În ce priveşte cheltuielile judiciare la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi în solidar, este de observat că aceştia au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile, nu a cheltuielilor judiciare şi această critică nu poate fi îndreptată în calea de a atac a Ministerului Public şi nici în calea de atac a inculpaţilor, deoarece prin înlăturarea solidarităţii li s-ar agrava situaţia.
Referitor la apelurile celor doi inculpaţi, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, este de observat că motivele care justifică majorarea pedepselor şi care au fost anterior prezentate, reprezintă motivele pentru care apelurile acestora nu sunt fondate, deoarece în speţă nu se impune nicidecum reducerea pedepselor, ci majorarea acestora.
Este adevărat că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, că au dat dovadă de sinceritate şi au recunoscut comiterea faptelor, însă aceste împrejurări, prin ele însele şi coroborate cu celelalte împrejurări concrete ale comiterii faptelor nu justifică reţinerea vreunei circumstanţe uşurătoare în favoarea acestora.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 155/ Ap din 23 mai 2006, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 10 din 20 februarie2006 a Tribunalului Covasna, pe care a desfiinţat-o cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor F.K.J. şi B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., şi rejudecând în aceste limite:
A majorat pedepsele aplicate inculpaţilor F.K.J. şi B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., de la pedepsele de câte 16 ani închisoare la pedepsele de câte 18 ani închisoare şi menţine pedepsele complimentare şi celelalte pedepse aplicate acestora, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii să execute pedepsele de câte 18 ani închisoare şi câte 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A dedus prevenţia inculpaţilor începând cu data de 29 august 2005 la zi şi a menţinut în continuare starea de arest preventiv a acestora.
A respins apelurile declarate de inculpaţii F.K.J. şi B.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Onorariul pentru interpret, în sumă de 40 lei RON se va suporta din fondurile Ministerului Justiţie şi se include în cheltuielile judiciare.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 100 lei RON se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei şi se includ în cheltuielile judiciare.
A obligat inculpatul B.I. să plătească statului suma de 180 lei RON şi inculpatul F.K.J. suma de 140 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii B.I. şi F.K.J.
Prin motivele de recurs, susţinute oral de apărătorul inculpaţilor, desemnat din oficiu, inculpaţii au criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în principal, s-a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Într-un prim subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., iar într-un alt subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate recurenţilor.
De subliniat este faptul că inculpaţii atât cu prilejul apelurilor declarate, cât şi în ultimul cuvânt acordat în recurs, au solicitat reducerea pedepselor acordate, rezultând implicit că nu au de formulat critici referitoare la ansamblul probator administrat în cauză, la vinovăţia acestora sau la încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost condamnaţi.
De altfel, inculpaţii, cu prilejul declaraţiilor făcute pe parcursul procesului penal, nu numai că au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, dar au şi arătat împrejurările comiterii acestora, care coincid cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.
Înalta Curte constată că, în raport de considerentele arătate, criticile formulate de avocat sunt nefondate în condiţiile în care atât vinovăţia recurenţilor inculpaţi, cât şi încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi, care de altfel au fost stabilite pe baza ansamblului probator complex administrat în cauză, au intrat în puterea lucrului judecat.
Chiar dacă aceste aspecte nu ar fi fost reale, nici pe fond aceste critici nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului se poate dispune când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
În cauză nu se impune restituirea dosarului procurorului, întrucât se constată că în timpul urmăririi penale au fost respectate toate dispoziţiile legale care reglementează această fază a procesului penal, cât şi principiile care guvernează, cât şi garanţiile procesuale.
În consecinţă, întrucât organele de urmărire penală au lămurit toate aspectele impuse de o bună rezolvare a cauzei, se constată că urmărirea penală este completă şi nu se impune restituirea dosarului procurorului.
Potrivit art. 322 C. pen., constituie infracţiune participarea la o încăierare.
Încăierarea fiind o infracţiune cu pluralitate de subiecţi activi, trebuie să existe mai multe persoane care participă la rix, respectiv două grupuri de câte cel puţin două persoane fiecare, grupuri între care să se nască un conflict, care să degenereze în săvârşirea de acte de violenţă de către fiecare participant.
În cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare întrucât pe de o parte, nu au existat două grupuri între care să fi avut loc conflictul violent, iar pe de altă parte, nu toţi participanţii antrenaţi în mijlocul evenimentului au săvârşit acte de violenţă.
Astfel, după cum s-a menţionat anterior, inculpaţii, într-adevăr, au format un grup şi au aplicat lovituri cu bâtele şi cu picioarele celor trei persoane vătămate, care nu au avut nici posibilitatea să se apere, nefiind înarmate şi neavând nici timpul material să riposteze datorită atacurilor rapide şi multiple ale inculpaţilor.
Se observă că în cauză, inculpaţii nu au suferit vătămări, iar victimele acţiunilor violente ale recurenţilor inculpaţi nu au fost constituite într-un grup, atacurile asupra acestora desfăşurându-se în timp ce acestea erau singure.
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că, cu excepţia primei victime, care de altfel a şi decedat, celelalte două părţi vătămate au intervenit în ajutorul persoanelor agresate de recurenţii inculpaţi.
Înalta Curte constată că în cauză faptele inculpaţilor F.K.J. şi B.I., care în seara zilei de 26 august 2005, au aplicat numeroase lovituri cu bâtele ciobăneşti, pe care le aveau asupra lor, precum şi cu picioarele, victimei B.A. şi părţilor vătămate S.I. şi M.D., cauzând decesul victimei şi leziuni traumatice părţilor vătămate, care au necesitat 22-23 şi, respectiv, 11-12 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., art. 181 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
Examinând hotărârea instanţei de apel, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat, pedepsele aplicate recurenţilor-inculpaţi fiind corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului de lege menţionat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, cât şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La aplicarea pedepselor principale, au fost avute în vedere gradul deosebit de pericol social pe care îl reprezintă faptele săvârşite de recurenţi şi persoana acestora.
Inculpaţii au săvârşit faptele, împreună, fără nici un motiv, singura lor explicaţie fiind starea de ebrietate în care se găseau.
Recurenţii au manifestat o agresivitate deosebită, care a avut consecinţă multiple leziuni corporale cauzate celor trei victime.
De asemenea, activitatea infracţională a inculpaţilor s-a prelungit în timp, intensitatea sporită a loviturilor aplicate determinând ruperea în bucăţi a uneia dintre bâtele cu care au acţionat (împrejurare care nu a determinat încetarea loviturilor).
De subliniat este şi faptul că victimele nu erau înarmate şi nici nu au avut vreo contribuţie la declanşarea conflictului.
În raport de comportamentul extrem de agresiv al recurenţilor-inculpaţi, care a avut drept urmare decesul uneia dintre victime şi producerea de leziuni corporale a celorlalte două părţi vătămate, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate corespund, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului scop educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
De altfel, la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere şi circumstanţele persoanele ale inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi că au fost sinceri, recunoscând şi regretând comiterea faptelor.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 18 ani, stabilită de instanţa de apel (se constată că instanţa de apel a greşit din punct de vedere al tehnicii juridice al întocmirii minutei şi al dispozitivului în sensul că nu a descontopit pedepsele rezultante de câte 16 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat de către tribunal, prin repunerea în individualitatea lor a pedepselor stabilite şi fiecare infracţiune concurentă, sau după majorarea pedepselor aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i), practic, nu a mai dispus contopirea acestor pedepse cu cele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.), va conduce la reeducarea celor doi inculpaţi.
Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor F.K.J. şi B.I. vor fi respinse ca nefondate.
Se va deduce din durata pedepselor rezultante aplicate fiecărui recurent, durata prevenţiei de la 29 august 2005 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi F.K. împotriva deciziei penale nr. 155/ ap din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 august 2005 la 26 iulie 2006, pentru ambii inculpaţi
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile cuvenite interpretului de limba maghiară se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4634/2006. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 4680/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
