ICCJ. Decizia nr. 476/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 476/2006
Dosar nr. 18718/1/2005
(nr. vechi.4980/2005)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., formulată de către petiţionarul V.F.I. împotriva rezoluţiei din 10 noiembrie 2004 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., faţă de intimatul C.D. în legătură cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, V.F.I., agent de poliţie în cadrul S.E.I.P. Mureş a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva subcomisarului C.D., şeful serviciului în care este încadrat, pentru refuzul nejustificat al acestuia din urmă, în opinia petentului, de a-i aproba efectuarea unei restanţe de 10 zile din concediul de odihnă pe anul 2003 şi intrarea în luna august, potrivit planificării, în concediul de odihnă pe anul 1004.
Instanţa a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror în baza art. 10 alin. (1) lit. b), raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., este temeinică şi legală, întrucât fapta imputată nu are natură penală, fiind supusă reglementărilor interne de serviciu de natură administrativă.
Investirea Curţii de Apel cu judecarea plângerii s-a făcut prin declinare de competenţă în condiţiile în care Judecătoria Tg. Mureş, instanţa iniţial sesizată a admis excepţia de necompetenţă în raport cu calitatea pretinsului făptuitor, poliţist având gradul profesional de subcomisar, considerând a fi astfel incidente în cauză sub acest aspect dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
Împotriva sentinţei s-a declarat în termen recurs de către petiţionar cu motivarea că fapta imputată este infracţiune urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru a se face aplicaţia dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., fiind reiterat astfel cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Procurorul a solicitat casarea sentinţei pentru motivul de nelegalitate de ordin procedural prevăzută de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., invocat în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Critica ultimă este întemeiată.
Potrivit art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării şi atunci când nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei.
Începând cu data de 1 ianuarie 2004 dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, fiind modificate şi completate prin Legea nr. 281/2993 au rămas aplicabile numai pentru infracţiunile comise de poliţişti care fac parte din organele de cercetare ale poliţiei judiciare (pentru celelalte categorii de poliţişti competenţa de judecată în primă instanţă fiind stabilită în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor comise/imputate acestora). Se constată de asemenea că Ordinul nr. 617/2003 al M.A.I., avizat favorabil de procurorul genera al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exclude din categoria organelor de cercetare ale poliţiei judiciare pe poliţiştii care fac parte din structurile S.E.I.P. Ca atare în raport cu fapta penală imputată intimatului, aceea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi având în vedere şi dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de a judeca plângerea în primă instanţă revenea judecătoriei Tg. Mureş [(art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.)].
Încălcarea normelor de competenţă după materie este sancţionată în baza art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitatea absolută, iar această excepţie poate fi invocată potrivit art. 39 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., pe tot parcursul procesului penal până la pronunţarea hotărârii definitive chiar şi de procuror.
În consecinţă în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul petiţionarului, se va casa hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluţionarea în primă instanţă la Judecătoria Tg. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul V.F.I. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Judecătoria Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 479/2006. Penal → |
|---|
