ICCJ. Decizia nr. 473/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.473/2006
Dosar nr. 21607/1/2005
(nr. vechi 6425/2005)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 359 din 6 iulie 2005, Tribunalul Dolj, a dispus astfel:
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 36572002 a condamnat pe inculpatul M.C.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus, pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval fixat de instanţă de 3 ani.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., cu menţiunea de a se prezenta la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dedus durata detenţiei preventive de la 18 februarie 2005, la zi şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 2.000 EURO în bancnote din cupură de 500 Euro cu următoarele serii X01455017213, X00687614213, X01299677555 şi X01513878626.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat un dispozitiv electronic marca MSR 206 – 3 HL, seria A 011214, un dispozitiv media TO-GO, model CR 11 cu seria 040000415, 2 CD-uri marca SONY şi Verbatim Datalive.
A obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 8 februarie 2005, inculpatul a plecat din Drobeta Turnu Severin la volanul autoturismului marca BMW spre municipiile Bucureşti şi Constanţa, având în maşină dispozitive de falsificare a instrumentelor de plată electronice.
În baza informaţiilor poliţiştii din cadrul S.C.C.O.A. al I.P.J. Dolj, în colaborare cu poliţia rutieră au procedat la oprirea acestuia la Postul de control din apropierea Complexului Comercial M. din Craiova.
În urma controlului efectuat, organele de poliţie au constatat că în interiorul maşinii conduse de inculpat, într-un rucsac aflat pe bancheta din spate erau un dispozitiv MSR 206, două CD-uri şi 2 cabluri de conectare la un calculator, iar scaunul din dreapta faţă era ocupat de numitul F.T.A.
Cunoscând că dispozitivele electronice găsite în autoturism erau folosite la falsificarea cardurilor bancare, pentru a scăpa de răspundere inculpatul a luat hotărârea infracţională de a-i mitui pe poliţişti, oferindu-le acestora suma de 2.000 Euro, cu condiţia să-i restituie bunurile şi să-i lase liberi pe el şi prietenul său.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut faptul că dispozitivele găsite asupra sa sunt interzise a fost înlăturată de instanţa de fond, în raport de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.T.A. Bucureşti, din care rezultă că dispozitivele găsite asupra inculpatului puteau fi utilizate la transferul de fişiere pe un suport de memorie compatibil cu acel dispozitiv, şi toate componentele respective împreună cu un calculator pot face parte dintr-un sistem destinat falsificării cardurilor bancare, aspect cunoscut de către inculpat, întrucât acesta a încercat să-i mituiască pe poliţişti pentru a scăpa de răspunderea penală.
În drept, faptele reţinute în sarcina inculpatului, constând în aceea că, la data de 18 februarie 2003, a avut asupra sa dispozitive electronice ce s-au dovedit a fi apte să falsifice instrumentele de plată electronice şi, respectiv, aceea de a oferi suma de 2.000 Euro organele de poliţie pentru a scăpa de răspundere penală au fost încadrate în prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi respectiv art. 255 alin. (1) C. pen.
Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate fiind orientate către minimul special prevăzut de lege; ca modalitate de executare a pedepsei rezultante s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, astfel încât a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
De asemenea, s-a dedus detenţia preventivă şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în raport de art. 118 lit. b) şi d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 Euro şi a dispozitivelor electronice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul, acesta din urmă declarând în şedinţa publică din 23 septembrie 2005, că înţelege să-şi retragă apelul declarat.
În apelul său parchetul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de aret.255 alin. (1) C. pen., în sensul raportării acesteia la dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 iar, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., întrucât, în raport de gravitatea faptelor săvârşite, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Prin Decizia nr. 285 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând: s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 255 alin. (1) C. pen., în art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei; s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat împotriva aceleaşi sentinţe penale, fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică, dată faptei reţinută în sarcina inculpatului M.C.D. prin rechizitoriu, de dare de mită, este nelegală, întrucât prima instanţă avea obligaţia să pună în discuţia părţilor şi să dispună schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, în sensul raportării la dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, text de lege care se referă la fapta de dare de mită săvârşită faţă de una din persoanele prevăzute la alin. (1), respectiv o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare ale infracţiunii, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte critica vizând modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, a proceda la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aşa cum s-a solicitat, ar însemna ca aceasta să nu-şi atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., în condiţiile în care inculpatul este un element tânăr, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a regretat faptele comise în faţa instanţei de apel, iar perioada de detenţie preventivă, de aproximativ 5 luni, a fost apreciată, în mod corect, ca suficientă pentru ca acesta să-şi analizeze faptele şi să se hotărască să adopte o conduită compatibilă cu interesele societăţii.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul confiscării speciale în baza unor temeiuri greşite, precum şi a individualizării necorespunzătoare a modalităţii de executare a pedepsei.
În concret, s-a motivat că are prioritate norma specială cuprinsă în art. 19 din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte suma de 2000 Euro oferită ca mită, în loc de dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., iar în ceea ce priveşte dispozitivele electronice, ele nu au fost dobândite prin săvârşirea infracţiunii, pentru a se face aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., ci, dimpotrivă, prin deţinerea lor au fost realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, fiind incidente, aşadar, dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat că, în mod greşit, instanţele au aplicat dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen., în condiţiile în care pericolul social al faptei de corupţie, ce rezultă din modalitatea comiterii acesteia şi scopul urmărit, este ridicat şi impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
1. Criticile privind aplicarea unor temeiuri greşite ale confiscării speciale sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, în ceea ce priveşte suma de 2000 Euro ce a fost oferită ca mită poliţiştilor, sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 118 lit. b) C. pen., norma cuprinsă în legea specială având prioritate faţă de norma generală; pe de altă parte, dispozitivele electronice găsite în autoturismul inculpatului au fost confiscate în baza art. 118 lit. b) C. pen., deşi este vădit că ele nu au fost dobândite prin săvârşirea infracţiunii, ci le deţinea împotriva unor dispoziţii legale, fiind apte să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Ca atare, cum prin deţinerea lor au fost realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, sunt incidente dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen., respectiva aparatură fiind deţinută contrar dispoziţiilor legale cuprinse în acest act normativ.
2. În ceea ce priveşte critica vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că şi aceasta este întemeiată, în raport de pericolul social concret ridicat ce rezultă din modul de săvârşire a faptelor, în principal a celei de dare de mită, comisă în scopul de a scăpa de răspunderea penală pentru cealaltă faptă, de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, precum şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Astfel, inculpatul a abandonat în trecut cursurile şcolare şi a prezentat dezinteres pentru studii şi calificarea profesională; este lipsit de un loc de muncă; a folosit sume substanţiale de bani, obţinute în străinătate, nejustificate prin natura muncilor ocazionale declarate a fi sursa licită (cules de portocale şi construcţii), pentru a achiziţiona autoturisme de lux (BMW), recurgând la simulaţii, prin înmatricularea pe numele prietenei sale minore, fără venituri, precum şi pentru a duce un trai la un standard ridicat, conjugat cu petrecerea timpului într-un anturaj format din tineri care cheltuiesc sume mari de bani şi prezintă situaţii de risc infracţional. Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu atât mai mult cu cât inculpatul are şi o relaţie deficitară cu familia sa, astfel cum reiese din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte hotărârile atacate, în sensul că va dispune executarea pedepsei în regim de detenţie şi va face aplicarea temeiurilor sus menţionate pentru confiscarea specială, menţinând celelalte dispoziţii.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 285 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat M.D.C.
Casează în parte Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 359 din 6 iulie 2005 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi temeiurile confiscării speciale.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi următoarele C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
Dispune confiscarea sumelor de bani, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi a aparaturii electronice în baza art. 118 lit. e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 476/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
