ICCJ. Decizia nr. 48/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.48/2006
Dosar nr. 7/1/2006
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 25 decembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. 5501/2005, s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.D.M.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului C.D.M., a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe, cu atât mai mult cu cât acesta a fost condamnat de instanţa de fond la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate.
S-a mai apreciat că faţă de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, precum şi de perseverenţa infracţională a inculpatului, recidivist, se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nu au existat motive pentru revocarea ei.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.D.M.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 23 decembrie 2005 ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv şi condamnat, prin sentinţa penală nr. 329 din 28 octombrie 2005, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinţei mai sus arătate a declarat apel inculpatul C.D.M., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 5501/2005, fiind menţinută arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. /2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive conform art. 160b C. proc. pen. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţe dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive în raport de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertatea a inculpatului C.D.M. pentru ordinea publică, de natura infracţiunii reţinute în sarcina acestuia şi având în vedere că este recidivist, ceea ce denotă perseverenţa infracţională.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 23 decembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului C.D.M. este legală şi temeinică.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva încheierii nr. 84/I/A/2005 din 23 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 5501/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 482/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
