ICCJ. Decizia nr. 489/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 489/2006
Dosar nr. 1065/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor P.M.M. şi S.C. a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi a înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea formulată de inculpaţii amintiţi privind recuzarea întregii instanţe.
Instanţa a constatat că se menţin nemodificate temeiurile arestării preventive potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., având în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov inculpatul P.M.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosar nr. 113/2006 al Tribunalului Braşov în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., faptă penală comisă prin aceea, că în noaptea de 15 ianuarie 2005, împreună cu alţi participanţi au încercat să sustragă prin efracţie bani din bancomatul aflat la intrarea principală a SC M. SA Suceava, fiind surprinşi de organele de poliţie. Faţă de inculpatul S.C., arestat preventiv în aceeaşi cauză penală, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (4) C. pen., prin aceea, că în noaptea de 23 decembrie 2004, împreună cu celălalt coinculpat şi alţi participanţi au sustras din sediul P.T.T.R. Zărneşti bancomatul ce conţinea suma de 1.824.000.000 lei.
La termenul de judecată din 11 ianuarie 2006 inculpatul P.M.M. a recuzat toţi judecătorii Tribunalului Braşov, iar cauza a fost trimisă, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., la Curtea de Apel Braşov în vederea soluţionării cererii amintite.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2006 inculpaţii au formulat o nouă cerere, recuzând şi întreaga instanţă a Curţii de Apel Braşov, competentă să judece prima cerere de recuzare.
În aceste condiţii, Curtea de apel, în baza art. 52 alin. (5)1 C. proc. pen., a constatat că inculpaţii sunt arestaţi preventiv în cauză, a verificat temeiurile acestei măsuri şi a dispus menţinerea sa potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii amintite, cu privire la măsura de menţinere a arestării preventive, sunt inadmisibile.
Din economia dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen., rezultă că încheierile pronunţate în procedura recuzării şi abţinerii nu sunt supuse nici unei căi de atac întrucât legiuitorul a urmărit să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părţi dar şi să împiedice inaplicarea de către instanţa competentă, dată fiind suspendarea temporară a procedurii penale până la soluţionarea incidentului amintit, aplicarea celorlalte dispoziţii care asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului penal (cum sunt în special cele privind luarea/menţinerea măsurilor preventive).
Aceiaşi raţiune privind soluţionarea cu celeritate, dar în limitele legale, a procesului penal justifică interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor alin. (51) al art. 52 C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 281/2003, în sensul că „în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară, competentă să soluţioneze cererea de strămutare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condiţiile prevăzute de lege" dar în mod definitiv.
Aşadar reglementarea cuprinsă în dispoziţiile legale precitate, instituie, datorită situaţiei procesuale excepţionale create prin recuzarea întregii instanţe, o procedură derogatorie de la prevederile art. 159 – art. 160 C. proc. pen., cu privire la instanţa competentă să dispună asupra arestării preventive dar şi cu privire la caracterul, care nu poate fi decât definitiv, al hotărârii pronunţate.
De altfel, dacă s-ar admite că încheierile pronunţate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu recurs numai cu privire la arestarea preventivă s-ar ajunge la nesocotirea caracterului indivizibil al hotărârii penale care este definitivă pentru raportul juridic principal privind recuzarea, iar recurabilă pentru raporturi juridice conexe şi accesorii cum sunt cele privind arestarea preventivă. În plus s-ar proroga în mod nelegal şi competenţa materială a instanţei îndrituite să judece recursul cu privire la asemenea măsuri.
În consecinţă, recursurile se vor respinge, ca inadmisibile, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii P.M.M. şi S.C. împotriva încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 92/p/F/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 482/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 49/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
