ICCJ. Decizia nr. 4798/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4798/2006
Dosar nr. 2016/54/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Olt, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ţ.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de martorul denunţător N.C.C.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din 9 martie 2005, inculpatul Ţ.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că martorul denunţător N.C.C. a fost expulzat din Italia şi i s-a aplicat interdicţia de a părăsi ţara pe timp de 4 ani, lucru despre care l-a informat pe prietenul său, martorul T.C., iar acesta la rândul său a adus la cunoştinţă inculpatului.
S-a mai reţinut că inculpatul i-a spus martorului T.C., că poate obţine paşaportul martorului N.C.C., întrucât are cunoştinţe la serviciul paşapoarte din Slatina, întrucât a lucrat anterior în poliţie.
Pe baza acestor afirmaţii, martorul T.C. i-a făcut cunoştinţă martorului N.C.C. cu inculpatul, iar acesta i-a promis că prin cunoştinţele sale de la serviciul paşapoarte poate să-i obţină un nou paşaport pretinzându-i pentru aceasta suma de 1.500 Euro, propunere cu care martorul denunţător a fost de acord.
Cu această ocazie, cei doi au stabilit să se întâlnească în municipiul Slatina, urmând ca martorul să-i aducă buletinul de identitate şi o sumă de bani pentru a achita taxele pentru un nou transport.
În ziua stabilită, martorul N.C.C. şi T.C. au venit în Slatina, s-au întâlnit cu inculpatul în apropierea sediului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Olt, ocazie cu care inculpatul a primit de la N.C.C., suma de 2.000.00 lei şi actul de identitate, după care a intrat în incinta I.P.J. Olt spunând că merge să depună actele pentru eliberarea paşaportului.
Peste câteva zile inculpatul Ţ.V. i-a spus martorului N.C.C. că persoana cu care aranjează să-i elibereze un nou paşaport are pretenţia de a i se da un avans.
După ce a împrumutat suma de 2.500 lei ROL de la martorul T.C., martorul denunţător s-a întâlnit în municipiul Slatina cu inculpatul, i-a înmânat acestuia suma de bani împrumutată în prezenţa martorului G.D.
După câteva zile, sub pretextul că trebuie falsificată cartea de identitate, inculpatul i-a mai cerut martorului N.C.C., suma de 1.500 lei ROL şi 100 dolari S.U.A., iar ulterior a mia pretins suma de 2.500 lei, motivând că cel cu care a aranjat nu este mulţumit de suma oferită, sume pe care i le-a dat, urmând să se întâlnească în Slatina, şi să-i dea paşaportul. Aici inculpatul a intrat în sediul I.P.J. Olt, şi când a revenit i-a spus martorului N.C.C. în prezenţa martorului T.C., că s-a mărit preţul şi că persoana respectivă pretinde 3.000 de dolari S.U.A. în schimbul noului paşaport pe care aceasta îl are în birou.
Auzind suma mare de bani pretinsă, martorul N.C.C. a refuzat să-i dea această sumă şi i-a cerut inculpatului să-i restituie toate sumele de bani pe care i le dăduse anterior.
Pe baza probatoriilor administrate, respectiv, răspunsul la interogator al inculpatului, depoziţiile martorilor N.C.C., T.C., G.D., G.I., P.F.L., Ţ.N.P., N.S. şi adresa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Olt nr. 8646 din 4 noiembrie 2005, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu a pretins de la martorul N.C.C., suma de 1.500 Euro, promiţându-i că are cunoştinţe în cadrul Inspectoratului de Poliţie Olt şi îl poate ajuta să obţină un nou paşaport.
Pe baza acestor probatorii, instanţa a reţinut că martorul T.C. locuia în oraşul Piatra Olt, cu chirie, întru-un imobil al concubinei inculpatului, plătind lunar 1.000.000 lei ROL.
Când martorul N.C.C. a fost expulzat din Italia a mers de mai multe ori, în vizită la locuinţa martorului T.C., unde ascultau muzică şi consumau băuturi alcoolice, fiind găsiţi de inculpat şi concubina acestuia, când veneau din comuna Pleşoiu în Piatra Olt, pentru a mi vedea starea locuinţei.
În cursul ultimei săptămâni a lunii iulie 2004, inculpatul şi concubina sa i-au atras atenţia martorului T.C. să nu mai facă scandal în locuinţă, să nu-l mai primească în vizită pe N.C.C. şi i-a cerut totodată să-i dea o sumă de bani drept garanţie pentru buna folosire a obiectelor din locuinţă, plata energiei electrice şi întreţinerea imobilului, sens în care martorul i-a dat suma de 2.500.000 lei ROL şi 100 dolari S.U.A., urmând ca restul până la 10.000.000 lei ROL să facă o plată eşalonată.
Cu ocazia următoarei vizite făcută de inculpat la imobilul concubinei sale din Piatra Olt, a fost găsit din nou martorul N.C.C. şi în aceste condiţii relaţiile dintre cei doi s-au tensionat.
Pentru a-şi recupera suma de bani dată inculpatului drept garanţie, martorul T.C. împreună cu martorul N.C.C. s-a deplasat în toamna anului 2004 la domiciliul inculpatului din comuna Pleşoiu, judeţul Olt, l-a găsit pe acesta culegând via, i-a cerut restituirea sumei de bani.
Această solicitare a fost refuzată la acel moment de inculpat şi i-a spus martorului T.C. că îi va restitui banii după operaţiunea de compensare a datoriilor legate de folosirea imobilului şi inventarul bunurilor mobile din casă.
S-a mai reţinut că denunţul martorului N.C.C. la organele de urmărire penală a fost făcut în sensul de a-l ajuta pe prietenul său T.C. să-şi recupereze suma de 2.500 lei ROL şi 100 dolari S.U.A. de la inculpat, sumă primită de acesta drept garanţie pentru folosirea imobilului proprietatea concubinei sale.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu s-a făcut dovada întâlnirii inculpatului cu martorul denunţător şi martorii T.C., G.D., în municipiul Slatina, în apropiere de sediul I.P.J. Olt când aceştia susţin că inculpatul a intrat în incinta I.P.J. - ului Olt, întrucât din adresa nr. 8669 din 16 noiembrie 2005 a I.P.J. - ului a rezultat că în perioada iunie - august, inculpatul nu a intrat în această unitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, susţinând că printr-o interpretare eronată a probatoriilor administrate, prima instanţă a ajuns la concluzia că inculpatul nu a pretins de la martorul N.C.C. suma de 1.500 Euro, promiţându-i că are cunoştinţe în cadrul I.P.J. Olt şi îl poate ajuta să obţină un nou paşaport, deşi această stare de fapt a fost pe deplin dovedită prin probatoriile administrate în cauză, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului în baza art. 257 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În plus, procurorul de şedinţă a mai solicitat ca în situaţia în care se va reţine că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., să se dispună schimbarea temeiului achitării din art. 10 alin. (1) lit. b) în arat. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 168 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 285/P/2006, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei penale nr. 244 din 2 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1600/2005 privind pe inculpatul Ţ.V.
A fost desfiinţată sentinţa în sensul că a fost schimbat temeiul achitării din art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în art. 10 alin. (1) lit. ) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect, instanţa de fond pe baza probatoriilor administrate şi evidenţiate mai sus a stabilit că inculpatul nu a promis martorului denunţător N.C.C. că are cunoştinţe în cadrul I.P.J. Olt şi îl poate ajuta să obţină un nou paşaport în schimbul sumei de 1.500 Euro.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, denunţul făcut de N.C.C. a fost în sensul de a-l ajuta pe prietenul său martorul T.C. să-şi recupereze suma de 2.500 lei ROL şi 100 dolari S.U.A. de la inculpat pe care i-o dăduse drept garanţie pentru buna folosire a obiectelor din imobil, întreţinerea acestuia şi plata energiei electrice.
Susţinerea martorilor N.C.C., T.C. şi G.D., că inculpatul a intrat de fiecare dată în incinta I.P.J. Olt, după ce se întâlneau în municipiul Slatina a fost infirmată prin adresa nr. 8669 din 6 noiembrie 2005 a I.P.J. Olt, în care se arată că inculpatul nu a prestat activităţi ca lucrător de poliţie ori ca angajat civil în cadrul acestei instituţii şi nici nu a pătruns în incintă în perioada iunie - august 2004.
De altfel, martorul N.C.C., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi la instanţă, de fiecare dată a afirmat că banii pe care i-a dat inculpatului i-a primit de la prietenul său T.C., ceea ce a confirmat susţinerea inculpatului că banii primiţi au fost drept garanţie pentru buna folosire de către martorul T.C. a bunurilor mobile, întreţinerea imobilului şi plata în avans a consumului de energie electrică.
Prima instanţă reţinând că inculpatul nu a comis infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., trebuia să dispună achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) şi nu 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sens în care a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a schimbat temeiul achitării din art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului Ţ.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, parchetul a invocat dispoziţiile art. 62 şi 63 C. proc. pen., arătând că în cauză, instanţele de judecată nu s-au conformat acestor prevederi legale, având în vedere doar declaraţiile inculpatului şi probele favorabile acestuia, ceea ce a făcut posibilă soluţia de achitare pe care o consideră netemeinică.
În dovedirea celor de mai sus urmează a fi prezentată situaţia de fapt şi toate probele administrate în cele două faze ale procesului şi atunci când este cazul vor fi prezentate şi motivele pentru care unele probe nu pot fi avute în vedere.
Astfel, în anul 2004, denunţătorul N.C.C. a fost expulzat din Italia şi i s-a aplicat interdicţia de a părăsi ţara pe o perioadă de 4 ani. Această situaţie a fost adusă la cunoştinţa martorului T.C. care la rândul său a adus-o la cunoştinţă inculpatului. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus martorului T.C. că-l poate ajuta pe denunţătorul N.C.C. să obţină un alt paşaport, întrucât are „cunoştinţe" la Serviciul paşapoarte din Slatina pentru că a lucrat în poliţie, dar în schimbul sumei de 1.500 Euro. Peste câteva zile, inculpatul a afirmat că persoana care lucrează la paşaport doreşte un „avans" ceea ce l-a determinat pe denunţătorul N.C.C. să-i mai dea sumele de 2.500.000 lei, 1.500.000 lei şi 100 dolari S.U.A.
După cele de mai sus, martorul N.C.C. a refuzat să-i mai dea inculpatului alte sume de bani pretinse de către acesta şi i-a cerut restituirea tuturor sumelor date.
Cele prezentate nu sunt recunoscute de către inculpat, dar ele au rezultat din declaraţiile denunţătorului N.C.C. şi ale martorilor T.C., G.D. şi P.F. date în faza de urmărire penală şi menţinute în faza de cercetare judecătorească.
Instanţele au înlăturat aceste probe şi pe baza declaraţiilor inculpatului şi ale martorilor G.I. şi Ţ.N.P. care sunt concubina inculpatului şi, respectiv, fiul acestuia, au considerat că sumele primite de către inculpat au fost date de către martorul T.C. drept garanţie pentru folosirea unui spaţiu de locuit şi a unor bunuri aparţinând martorei G.I.
În sprijinul celor de mai sus s-a arătat că I.P.J. Olt nu a confirmat intrarea inculpatului în sediu, aşa cum au pretins martorii şi s-au invocat anumite neconcordanţe existente în declaraţiile martorilor cu privire la locul în care s-au dat sumele de 1.500.000 lei şi 100 dolari S.U.A.
Toate acestea nu pot înlătura declaraţiile martorilor, întrucât inculpatul putea simula intrarea în sediul I.P.J. Olt în timp ce denunţătorul şi martorii au rămas în faţa sediului, iar neconcordanţele evidenţiate privind locul în care se aflau martorii (în faţa sediului I.P.J. Olt, în parcul din apropiere etc.) nu sunt esenţiale.
Esenţial este faptul că, atât denunţătorul, cât şi cei doi martori T.C. şi G.D. au arătat că banii nu s-au dat de către numitul T.C. pentru plata unei garanţii, ci de către denunţător pentru a obţine un paşaport, deşi avea interdicţie de a ieşi din ţară.
Această interdicţie este folosită şi ea de către instanţa de fond pentru a demonstra că denunţătorul este „predispus la acte antisociale" şi nu inculpatul, deşi inculpatul este cel care a fost în precedent condamnat.
Faţă de cele de mai sus, parchetul a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385 11 pct. 2 lit. d) şi art. 385 1 pct. 18 C. proc. pen., casarea hotărârilor şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte, în raport cu motivul de recurs al parchetului, în sensul greşitei achitări a inculpatului Ţ.V. pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., de către instanţe şi respectiv solicitarea condamnării sale, consideră necesară ascultarea intimatului inculpat Ţ.V. în calea ordinară exercitată de către parchet, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. şi jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv cauza Constantinescu împotriva României, în condiţiile art. 20 din Constituţia României aşa cum a fost revizuită, cu referire la art. 323 C. proc. pen.
A fost ascultat intimatul inculpat Ţ.V. a cărui declaraţie se află ataşată în prezentul dosar.
Procurorul şi apărătorul intimatul inculpat, având pe rând cuvântul au arătat că nu formulează alte cereri şi nici nu solicită alte probe.
Înalta Curte, constatând că nu au fost formulate cereri şi nici solicitate probe, a acordat cuvântul părţilor, în conformitate cu art. 385 13 C. proc. pen.
Procurorul, în concluziile orale, în dezbateri a susţinut motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, arătând că instanţele au făcut o apreciere eronată asupra mijloacelor administrate în cauză, neputându-se suprapune relaţiile avute de soţia inculpatului şi conţinutul raportului privind primirea şi darea sumelor de bani, fapta reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul parchetului fiind dovedită cu probele administrate în cauză, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de instanţe şi condamnarea inculpatului Ţ.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă la o pedeapsă a închisorii cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen.
Concluziile apărătorul intimatului inculpat din aceeaşi fază a dezbaterilor, precum şi poziţia adoptată de intimatul inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 62 şi 63 C. proc. pen., legiuitorul român a prevăzut în mod concret obligaţiile şi mijloacele legale prin care organele judiciare trebuie să lămurească o cauză.
Astfel, potrivit art. 62 „În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe."
În conformitate cu art. 63 alin. (1) „Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
(2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului."
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumente ale primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit nevinovăţia inculpatului Ţ.V. în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză ambele instanţe au dat eficienţă dispoziţiilor art. 62 şi 63 C. proc. pen., stabilind în procesul de evaluare asupra mijloacelor de probă administrate o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în actul de sesizare ce a condus la nevinovăţia inculpatului Ţ.V. în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În contextul cauzei ambele instanţe au făcut o corectă apreciere asupra tuturor mijloacelor de probă administrate.
Astfel, prima instanţă a evidenţiat în mod concret şi amplu mijloacele de probă care au condus la stabilirea nevinovăţiei inculpatului Ţ.V., respectiv declaraţiile tuturor martorilor pe care le-a valorificat coroborat sub aspectul lămuririi împrejurărilor faptice, evidenţiind expres neconcordanţele între conţinutul declaraţiilor martorilor T.C., G.D., cu privire la mai multe aspecte cum au fost cele referitoare la cuantumul sumei de bani date, fie de 1.300.000 lei, 2.000.000 lei de către martorul denunţător N.C.C., martorul T.C. precizând suma de 800.000 lei, la remiterea buletinului de identitate inculpatului de către acelaşi martor denunţător, în timp ce martorul T.C. nu a văzut acest lucru, despre locul unde aceştia s-ar fi aflat la momentul intrării inculpatului în sediul poliţiei, aceste contradicţii fiind infirmate de un alt mijloc de probă, respectiv un înscris, materializat în adresa I.P.J. Olt cu nr. 8669 din 16 noiembrie 2005 prin care s-a comunicat că numitul Ţ.V., cu datele de stare civilă arătate, nu a prestat activităţi ca lucrător de poliţie ori ca angajat civil la I.P.J. Olt, iar în perioada iunie, iulie, august 2004 nu a intrat în unitate.
De asemenea, instanţa de fond a evidenţiat tot motivat pe baza probelor administrate starea conflictuală între martorul denunţător şi inculpat din modul de constituire a garanţiei dintre el şi martorul T.C., conduita anterioară atât a denunţătorului, cât şi a inculpatului, precum şi infirmarea neconcordanţelor dintre declaraţiile martorei G.I., fostă concubină şi actuală soţie a inculpatului şi ale acestuia în privinţa celui căruia i s-a dat suma în contul garanţei.
Totodată, instanţa de apel, la rândul ei menţionează în concret aceleaşi mijloace de probă, respectiv declaraţiile martorilor N.C.C., T.C., G.D., adresa nr. 8669/2005 a I.P.J. Olt, pe care le apreciază coroborat, concluzionând că, de altfel, din declaraţiile denunţătorului se confirmă susţinerea inculpatului că banii primiţi au fost drept garanţie pentru buna folosire de către martorul T.C., a bunurilor mobile, întreţinerea imobilului şi plata în avans a consumului de energie electrică.
Înalta Curte, în raport cu motivul de recurs invocat de către parchet privind greşita achitare a inculpatului Ţ.V., a considerat necesară ascultarea în calea ordinară de atac exercitată de către parchet, în calitatea procesuală de intimat inculpat a acestuia, întemeiată pe dispoziţiile art. 6 întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.A.D.O.L.F. şi jurisprudenţa C.E.D.O, respectiv cauza C. împotriva României, în condiţiile art. 20 din Constituţia României aşa cum a fost revizuită, cu referire la art. 323 C. proc. pen.
În declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, intimatul inculpat Ţ.V. a descris în mod amănunţit împrejurările în care l-a găzduit pe martorul T.C., discuţiile avute cu acesta, cum l-a cunoscut pe denunţător, aspectele legate de primirea sumei de bani şi felul acesteia, întâlnirile avute cu martorul şi denunţătorul.
Intimatul inculpat Ţ.V. a arătat că „Menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale cât şi la instanţa de fond. În cursul lunii aprilie 2004 numitul T.C. a apelat la mine şi la soţia mea cu care nu eram căsătorit legal să-i închiriem un spaţiu de locuit. La acel moment nu am făcut nicio formă scrisă respectiv nu am încheiat niciun contract cu acesta pentru închirierea spaţiului de locuit şi nicio chitanţă, cred că aceasta a fost greşeala mea. Locuinţa pe care i-am închiriat-o în condiţiile arătate lui T.C. era formată din 2 camere şi dependinţe, acestea fiind mobilate şi utilate. În această perioadă eu locuiam împreună cu soţia mea în comuna Pleşoiu, localitatea ce se afla la o distanţă de 30-35 km. de Piatra Olt, împrejurare care m-a determinat să nu pot trece zilnic sau la un interval de timp relativ apropiat la locuinţa închiriată. La 30 de zile am trecut totuşi pe la locuinţa închiriată unde i-am întâlnit pe T.C. şi un al bărbat ce avea o statură corpolentă, înalt, la-m întrebat cin este, iar acesta mi-a răspuns într-un mod neadecvat, împrejurare în care la-m întrebat pe T.C. dacă acesta este fratele său aşa cum acesta a afirmat, T.C. negând şi afirmând că este doar prieten. M-am mai întâlnit cu T.C. şi cu numitul N.C.C., acesta fiind numele persoanei mai sus arătate de 2-3 ori.
Am avut o discuţie cu T.C. la care nu a participat şi N.C.C. şi căruia i-am solicitat o garanţie pentru bunurile aflate în locuinţă, respectiv, covoare persane, mobilă, butelie, aragaz etc., în valoare estimativă de 10 milioane lei, Nici cu această ocazie nu am încheiat un act cu privire la solicitarea acestei garanţii, eu apreciind că a fost o înţelegere cu T.C. Această discuţie a avut loc după data de 15 iulie 2004 la care au mai fost prezente soţia mea şi soţia lui T.C. După data de 27 iulie 2004 m-am mai întâlnit cu T.C., iar în ceea ce priveşte pe N.C.C. era „şeful găştii" aspect ce rezulta din modul său de adresare şi de comportament, iar această întâlnire s-a datorat şi faptului că vecinii m-au atenţionat că era zarvă mare, respectiv aveau loc petreceri la care participau mai multe persoane. Pe data de 22 iulie 2004 m-am întâlnit cu T.C. de faţă fiind soţia mea şi soţia lui, când am primit de la el suma de 2 milioane şi 100 de dolari S.U.A. fără să închei nici un înscris, aceste sume reprezentând o parte din garanţia menţionată mai sus. Am fost foarte nemulţumit când am constatat că pe data de 22 iulie 2004 că vitrina era spartă, butelia era dată la încărcat potrivit afirmaţiei lui T.C., iar tencuiala de la zidul din partea dreaptă era căzută. Menţionez că chiria pentru spaţiul închiriat pe care eu am încasat-o a fost de 500.000 lei, deşi T.C. îmi oferise 1.000.000 lei, eu refuzând această sumă, cu condiţia să aibă grijă de lucrurile mele. M-am mai întâlnit cu T.C. de câteva ori până la momentul când am cules via. Menţionez că niciodată nu am lucrat în poliţie specialitatea mea fiind subinginer mecanic.
Niciodată nu au existat discuţii legate de procurarea vreunui paşaport.
În luna septembrie la culesul viei T.C. însoţit de N.C.C. amu venit la mine chiar în locul unde culegeam via. Eram împreună cu soţia mea şi cu fiul meu cel mare Ţ.N. şi cu P. un băiat care lucra cu ziua la culesul viei mele.
Am ieşit de pe rândul unde lucram şi m-am deplasat la o distanţă de 7-8 m împreună cu N.C.C., iar în urma mea a venit şi soţia mea. Atât T.C., cât şi N.C.C. mi s-a adresat pe un ton dur legat de garanţia arătată, în sensul că mi-au solicitat să le înapoiez garanţia că ei îşi iau bagajele şi pleacă. Eu am afirmat că nu restitui nimic până nu îmi vor repara ceea ce au deteriorat şi până când nu îmi aduc şi butelia pe care nici în ziua de astăzi nu am recuperat-o. Menţionez că am intentat şi un proces civil împotriva celor doi, estimându-se ca pretenţii suma de 35 milioane, proces care a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească. La acel moment am fost ameninţat de N.C.C. în sensul că „Nu ştii tu tăticu cu cine ai de-a face", eu am afirmat că nu le voi da banii pentru că a doua zi urma să vin să văd dacă vor pune lucrurile în ordine. A doua zi am trecut, dar nu i-am găsit la locuinţă nici pe T., nici pe N.C.C., am auzit că au lansat ameninţări în vecini că „o să mă aranjeze". Menţionez că eu niciodată nu am pretins suma de 10 milioane lei pentru procurarea paşaportului şi chiar eu personal am solicitat să se verifice dacă am intrat în sediul poliţiei sau dacă am lucrat în poliţie. Nu l-am văzut niciodată pe martorul G.D. şi nu ştiu de ce a făcut astfel de afirmaţii.
La sfârşitul anului 2004, începutul anului 2005 m-am întâlnit atât cu T.C., cât şi cu N.C.C., având discuţii în sensul că aceştia mi-au solicitat să mă împac cu ei, chiar să le vând locuinţa închiriată, urmând ca banii pe care i-aş fi pretins să fie daţi în tranşe. În înţelegerea mea amiabilă, ei urmau să plătească utilităţile locuinţei, vreau să menţionez că după plecarea lor am rămas cu o factură neachitată de 14.000.000 lei la curentul electric.
Menţionez că am primit de la T.C. doar suma de 50 dolari S.U.A. la începutul lunii august cu titlu de chirie pe trei luni, alte sume de bani nu am mai primit de la acesta.
La primirea sumelor de bani de la T.C., atât a celor 50 dolari S.U.A., cât şi a garanţiei de 2 milioane lei şi 100 dolari S.U.A. nu a fost de faţă N.C.C.
În primele 30 zile de la înţelegerea cu privire la închirierea locuinţei nu l-am întâlnit pe N.C.C. ci ulterior doar de 2-3 ori.
Am renunţat la diferenţa de garanţie în urma discuţiilor purtate cu soţia mea, deoarece vroiam să închidem locuinţa, noi l-am ţinut până la recuperarea buteliei şi efectuarea reparaţiilor. Am fost chemat la parchet şi mi s-a adus la cunoştinţă că împotriva mea a fost formulată o plângere pentru trafic de influenţă, această împrejurare având loc cam la 2 luni după ce le-am spus să părăsească locuinţa, cam aproximativ la sfârşitul lunii februarie 2005.
Domnul procuror a afirmat faţă de mine că sunt un om serios şi m-a întrebat dacă ştiu ce este acela trafic de influenţă.
Modalitatea de plată a chiriei am stabilit-o în felul următor în sensul că urma să-mi plătească această sumă de bani când putea pentru că chiria nu a fot stabilită în termeni foarte cerţi, respectiv în sensul unei plăţi cu caracter regulat. Chiar şi în urma discuţiilor cu vecinii, aceştia mi-au sugerat să-i cer o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru bunurile pe care i le-am dat cu titlu de folosinţă.
Părinţii soţiei mele erau într-o relaţie de amiciţie cu părinţii lui T.C. şi în aceste condiţii ca şi cunoştinţe i-am închiriat locuinţa. De la început din luna aprilie 2004 m-am înţeles cu T.C. să-mi dea suma de 500.000 lei cu titlu de chirie. Obiecţie în sensul că T.C. a părăsit locuinţa mea la începutul lunii ianuarie 2005 iar la sfârşitul lunii februarie am fost înştiinţat de parchet că am plângere pentru infracţiunea de trafic de influenţă."
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că ambele instanţe în procesul de evaluare al probelor administrate au reţinut corect o nouă situaţie de fapt, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă, fără a se face vreo distincţie între forţa probantă a vreunuia dintre acestea, iar pe calea interpretării, întemeiată pe metodele şi raţionamentele logice ce caracterizează mecanismul de apreciere, au fost valorificate aspectele concordante şi înlăturate motivat cele neconcordante, atât prin acelaşi fel de mijloace de probă, cât şi prin altele, diferite, ceea ce a condus la stabilirea nevinovăţiei inculpatului Ţ.V. în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Declaraţia intimatului inculpat Ţ.V. dată în recurs a evidenţiat aceeaşi poziţie constantă adoptată de acesta, în sensul că nu recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, fiind nevinovat, împrejurările descrise, susţinându-se prin mijloacele de probă administrate şi evaluate corect de ambele instanţe ce au condus la stabilirea noii situaţii de fapt şi a nevinovăţiei inculpatului.
Astfel, Înalta Curte consideră că intimatul inculpat Ţ.V. nu a pretins şi nici nu a primit de la denunţătorul N.C.C. suma de 1.500 Euro în scopul procurării unui nou paşaport, lăsând să înţeleagă că ar avea cunoştinţe în cadrul I.P.J. Olt pe care le-ar putea influenţa în obţinerea actului necesar denunţătorului ce avea interdicţie de a părăsi ţara pe o durată de 4 ani, ca urmare a expulzării acestuia din Italia.
De altfel, niciodată intimatul inculpat Ţ.V. nu a prestat activităţi ca lucrător de poliţie ori ca angajat civil la I.P.J. Olt, iar în perioada iunie, iulie, august 2004 nici nu a intrat în această unitate, aspect ce rezultă atât din adresa nr. 8669 din 16 noiembrie 2005 a I.P.J. Olt, aflată la dosarul tribunalului, cât şi din fotocopia carnetului de muncă al acestuia, aflată la acelaşi dosar.
Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a schimbat temeiul achitării inculpatului din art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, în art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, respectiv fapta nu există, deoarece fapta pretins a fi săvârşită de inculpatul Ţ.V. în condiţiile arătate nu a avut loc, acesta nici nu a pretins şi nici nu a primit suma de bani menţionată cu destinaţia arătată, aşa încât nu îmbracă trăsăturile caracteristice unei fapte care să conducă la existenţa infracţiunii de trafic de influenţă.
Astfel, nu poate fi avută în vedere critica parchetului cu privire la greşita achitare a inculpatului Ţ.V. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece în cauză între percepţia asupra ansamblului probator, de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată de aceasta, există o deplină concordanţă, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 168 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul Ţ.V.
În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA împotriva deciziei penale nr. 168 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul Ţ.V.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4819/2006. Penal → |
|---|
