ICCJ. Decizia nr. 5132/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEÂ
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5132/2006
Dosar nr. 8302/1/2006
Şedinţa publică din 8 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A.V. pentru infracţiunea de trafic de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentinţa penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huşi, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, în total 2 ani închisoare.
Această din urmă sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr. 1356 din 18 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnatul a formulat contestaţie la executarea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 640/2001 a Tribunalului Iaşi, solicitând instanţei să se constate că una din pedepsele pe care le are de executat, respectiv pedeapsa de un an închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării, este graţiată integral prin Legea nr. 543/2002.
Prin sentinţa penală nr. 761 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Iaşi a admis contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă a repus în individualitatea lor cele două pedepse de câte un an închisoare şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huşi.
Împotriva sentinţei penale nr. 761 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, considerând că în mod greşit s-a constatat graţiată pedeapsa respectivă.
Apelul parchetului a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, care prin Decizia penală nr. 129 din 2 mai 2006 a rejudecat cauza şi a respins contestaţia la executare formulată de condamnat.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 2 ani stabilită prin sentinţa penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi perioada executată de la 24 octombrie 2003 la 23 octombrie 2004.
A anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 640/2001 a Tribunalului Iaşi şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
A dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în actele procedurale, în sensul că în loc de sentinţa penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huşi se va trece sentinţa penală nr. 99 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A.V. a devenit recidivist la data de 27 ianuarie 2001 şi prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea statutul de recidivist, fiind exceptat de la graţiere, conform art. 4 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Împotriva deciziei penale nr. 129 din 2 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, contestatorul a declarat recurs, reiterând cele arătate în contestaţia la executare şi în faţa instanţelor de fond şi de apel.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului privind contestaţia la executare se constată că instanţa de apel a reţinut corect că la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 inculpatul avea statutul de recidivist.
Prin sentinţa nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (recidivist după condamnare).
În această situaţie condamnatul nu poate beneficia de graţiere, deoarece conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, sunt exceptaţi de la graţiere condamnaţii pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin hotărâri anterioare.
Prin urmare, soluţia de respingere a contestaţiei la executare este corectă, iar recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 129 din 2 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4984/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5170/2006. Penal. Consumul ilicit de droguri... → |
|---|
