ICCJ. Decizia nr. 4924/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4924/2006
Dosar nr. 3547/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 15 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. R/98/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.G., în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul A.G., care a susţinut că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea deoarece se impune prezenţa sa în familie întrucât doreşte să-şi repare imobilul aflat într-o stare avansată de degradare.
Prin Decizia penală nr. 132/ P din 17 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 466/P/ 2005, a fost respinsă, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. R/98/2004 pe rolul Tribunalului Constanţa, condamnatul A.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se impune efectuarea unor lucrări de reparaţii la casa părintească astfel că prezenţa sa la domiciliu este imperios necesară.
Înalta Curte reţine că întreruperea executării pedepsei se poate dispune în situaţii cu totul deosebite care ar afecta grav starea familiei condamnaţilor ori a bunurilor acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Din analiza textului rezultă dovedirea, pe de o parte, a împrejurărilor speciale în care se găseşte condamnatul sau familia acestuia, iar pe de altă parte consecinţele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceştia.
În speţă, din conţinutul anchetei sociale dispusă de instanţa de fond rezultă că, anterior privării de libertate a condamnatului, acesta a locuit în comuna Ghindăreşti. În prezent casa este nelocuită, părinţii recurentului au decedat şi nu s-a deschis procedura succesorală.
În atare condiţii, nu se pot desprinde iminenţa producerii unor consecinţe grave la care se referă textul de lege invocat, aşa încât hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Faţă de aceste considerente, apreciind că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 453 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 132/ P din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4919/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4927/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
