ICCJ. Decizia nr. 4916/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4916/2006
Dosar nr. 10467/1/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236 din 15 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin au fost condamnaţi inculpaţii: P.M.G., în baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 ani închisoare şi A.E., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv pentru o perioadă de 60 de zile, până la data de 18 februarie 2006.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu 19 iulie 2005 la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţii inculpaţi, în solidar, să-i plătească părţii vătămate S.E. 500 RON daune materiale şi 1000 RON daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 300 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului administrat în cauză, că la data de 14 decembrie 2004, în jurul orelor 10,30, inculpaţii P.M.G. şi A.E. au pătruns în sălaşul părţii vătămate S.E., A.E. având faţa acoperită cu o basma, unde au ameninţat-o, au legat-o la mâini şi la picioare cu o sfoară şi au acoperit-o cu o pătură în timp ce aceasta se afla pe pat.
Din sălaşul părţii vătămate cei doi inculpaţi au sustras 120.000 lei, un radio cu baterii, o lanternă şi diverse alimente.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând gravitatea şi periculozitatea concretă a faptei săvârşite şi persoana inculpaţilor, respectiv faptul că inculpatul P.M.G. este recidivist, în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar inculpatul A.E. nu are antecedente penale şi raportat la vârsta sa tânără care-i permite şi este o garanţie morală pentru revizuirea comportamentului său a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi inculpatul P.M.G.
Parchetul a criticat hotărârea în privinţa individualizării pedepsei solicitând majorarea pedepselor aplicate.
Inculpatul P.M.G. în şedinţa publică de judecată şi-a retras apelul declarat.
Prin Decizia penală nr. 192/ A pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin împotriva sentinţei penale nr. 236 din 15 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.M.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A fost dedus arestul preventiv pentru fiecare inculpat de la 15 decembrie 2005 la zi, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin este nefondat, pedepsele aplicate inculpaţilor fiind corect individualizate şi apte să realizeze scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., în ceea cel priveşte pe inculpatul A.E. şi reindividualizarea pedepselor pentru ambii inculpaţi.
Astfel, parchetul a arătat că în mod greşit s-a reţinut în favoarea inculpatului A.E. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., faţă de lipsa antecedentelor penale şi vârsta acestora şi a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Examinând recursul prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în baza probelor administrate în cauză, au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare şi au aplicat inculpaţilor pedepse just individualizate.
Înalta Curte apreciază că pedepsele de 8 ani şi respectiv 4 ani închisoare, aplicate inculpaţilor P.M.G. şi A.E. au fost just individualizate, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama şi de circumstanţele aparţinând faptei, cât şi ale făptuitorilor, în condiţiile reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul P.M.G. şi a lipsei antecedentelor penale pentru inculpatul A.E.
Din această perspectivă, se constată că în mod corect s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului A.E., vând în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a acestuia, care-i permite şi este o garanţie morală pentru a-şi revizui ulterior comportamentul în societate.
În consecinţă, nu există temeiuri pentru majorarea pedepselor astfel stabilite, care corespund atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ şi coercitiv, prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul parchetului ca nefondat.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 192/ A din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpaţii P.M.G. şi A.E.
Deduce din pedeapsa aplicată pentru ambii inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2005 la 30 august 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4912/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4919/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
