ICCJ. Decizia nr. 4912/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4912/2006
Dosar nr. 1016/54/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 pronunţată la data de 13 decembrie 2005 de Tribunalul Gorj s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., şi s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv începând cu 8 septembrie 2005 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
S-a dispus confiscarea briceagului corp delict.
Pe latură civilă s-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă P.D., iar inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei, despăgubiri civile, 20.000.000 lei daune morale şi 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către această parte.
Inculpatul a fost obligat la 6.549.390 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean Gorj, cu dobânzile legale aferente şi la 200 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, nr. 1072/P/2005 din 15 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 7 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpatul şi concubina sa, C.L., au consumat băuturi alcoolice într-un restaurant din Rovinari, unde se afla şi partea vătămată P.D., ocazie cu care părţile au avut discuţii contradictorii.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 18,00, inculpatul şi concubina sa se aflau într-un alt restaurant din aceeaşi localitate consumând băuturi alcoolice, unde au sosit şi partea vătămată P.D. însoţită de martorul P.I. şi alte persoane.
Pentru a preveni un eventual conflict dintre inculpat şi partea vătămată, martorul P.I. a încercat s-o determine pe partea vătămată P.D. să nu intre în acel local.
Imediat din local a ieşit martora C.L., care a folosit un spray paralizant împotriva lui M.I., iar după aceasta inculpatul C.I., care a lovit cu cuţitul pe M.I. în regiunea ilio inghinală stângă, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul a lovit apoi cu briceagul şi pe partea vătămată P.D. în zona abdominală, provocându-i leziuni profunde ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar conform actului medico-legal aflat la dosar, leziunile ar fi putut pune în primejdie viaţa părţii vătămate, dacă nu se intervenea medical de urgenţă.
Inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuţitul pe partea vătămată şi pe M.I., în condiţiile în care aceştia au insultat-o pe concubina sa C.L. şi au încercat să-l lovească.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a hotărât condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), însă a înlăturat dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece declaraţia inculpatului susţinută doar de depoziţia concubinei sale a fost apreciată ca fiind subiectivă şi în neconcordanţă cu depoziţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză.
Pe latură civilă, în raport de depoziţiile martorilor audiaţi care au evaluat costul unei zile de muncă la 300.000 lei şi în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă şi l-a obligat pe inculpat la 12.000.000 lei reprezentând contravaloarea celor 40 zile de muncă.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă reprezentând prejudiciul moral cauzat părţii vătămate ca urmare a agresiunii şi a suferinţei fizice şi psihice şi 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel inculpatul C.I. şi partea civilă P.D.
Prin apelul formulat, inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată prin comportamentul său faţă de concubina acestuia, iar loviturile aplicate nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei aplicate întrucât a recunoscut săvârşirea faptei şi a fost provocat de partea vătămată.
Partea civilă P.D. nu a motivat apelul declarat în cauză.
Prin Decizia penală nr. 218 pronunţată la 3 iulie 2006 Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I. şi partea civilă P.D. împotriva sentinţei penale nr. 434 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Gorj.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 13 decembrie 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Au fost obligaţi apelanţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., este corectă, neputându-se reţine nici incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, fiind respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că este nefondat, instanţa de fond în raport de probatoriile administrate în cauză dispunând în mod just admiterea în parte a acţiunii civile, obligându-l pe inculpat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare în cuantumul dovedit.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se consideră că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare şi au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Fapta inculpatului C.I. de a aplica victimei P.D., într-un loc public, o lovitură cu briceagul, obiect apt de a produce moartea, într-o zonă importantă a corpului, cum este abdomenul, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în pericol viaţa victimei, în lipsa tratamentului chirurgical imediat, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Aşa fiind, nu se impune a se schimba încadrarea juridică a faptei, întrucât din probele administrate în cauză rezultă intenţia indirectă a inculpatului de a suprima viaţa victimei, acesta putându-şi da seama de consecinţele faptei sale, al cărui rezultat l-a acceptat ca posibil a se produce.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este fondată.
Înalta Curte constată că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului este just individualizată, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, fiind dispusă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele reale de comitere a acesteia, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.
Totodată, se apreciază că această pedeapsă este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 218 din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4911/2006. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4916/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
