ICCJ. Decizia nr. 4931/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4931/2006
Dosar nr. 47715/3/2005
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 616 din 23 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul E.A.
Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune întreruperea executării pedepsei. Astfel, petentul a refuzat internarea în Spitalul Penitenciar Jilava, în vederea efectuării investigaţiilor cerute de comisia de expertizare, încât, aceasta nu poate aprecia dacă afecţiunea de care suferă acesta, şi pe care o invocă, pentru întrerupere, poate sau nu să fie tratată în S.N.P. În această situaţie, nu s-a putut efectua expertiza cerută de art. 453 lit. a) C. proc. pen., care să stea la baza întreruperii executării pedepsei.
Apelul declarat de condamnat a fost respins de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 511/ A din 23 iunie 2006.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, fără a-l motiva.
În şedinţa publică de azi 30 august 2006, prezent inculpatul, în stare de deţinere, prin apărătorul din oficiu şi personal, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca şi a celei pronunţate de prima instanţă şi întreruperea executării pedepsei, pe caz de boală.
Recursul este nefondat.
Întreruperea pedepsei nu se poate dispune de către instanţă pe motive medicale, decât în condiţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În speţă, însă, nu s-a putut administra o astfel de probă, din culpa condamnatului, care refuzând internarea, nu a dat posibilitatea medicilor să se pronunţe asupra bolii de care suferă şi dacă ea poate fi ori nu tratată în reţeaua sanitară a penitenciarelor şi, implicit, dacă respectiva boală îl pune ori nu în imposibilitate de a-şi executa pedeapsa.
În raport cu această situaţie, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul care a asigurat apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 4927/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4935/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
---|