ICCJ. Decizia nr. 4989/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4989/2006

Dosar nr. 4330/3/2005

Şedinţa publică din 4 septembrie 2006

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 706 din 6 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 43301/3/2005, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată condamnatei C.A. prin sentinţa penală nr. 595/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

A obligat condamnata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 43301/3/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, condamnata C.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 595/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că afecţiunile condamnatei pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P., împrejurare faţă de care cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este fondată.

Împotriva acestei sentinţe, condamnata a declarat apel, susţinând că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea, neţinând seama de starea gravă a sănătăţii sale.

Prin Decizia penală nr. 532 din 12 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata C.A.

A fost obligată apelanta condamnată la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnata C.A. care a arătat că afecţiunile de care suferă o pun în imposibilitatea de a executa, în continuare, pedeapsa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Condamnata C.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 595/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv starea de sănătate precară, determinată de o serie de afecţiuni care o pun în imposibilitatea continuării executării pedepsei.

La termenul de judecată din 16 decembrie 2005, instanţa de fond a admis cererea formulată de condamnată dispunând efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili afecţiunile de care suferă condamnata şi dacă acestea impun întreruperea executării pedepsei.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. A.1/415 din 29 mai 2006 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, condamnata C.A., prezintă mai multe afecţiuni, însă acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P. cu respectarea indicaţiilor terapeutice.

În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi apel, sunt legale şi temeinice.

Aşa fiind, constatându-se că nu există cazuri de casare ce trebuiesc luate în considerare din oficiu în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul condamnatei C.A. ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.A. împotriva deciziei penale nr. 532 din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4989/2006. Penal