ICCJ. Decizia nr. 50/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 50/2006
Dosar nr. 10/1/2006
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în dosarul nr. 928/ P 2005, constată următoarele:
Prin încheierea menţionată Curtea de Apel Galaţi, fiind legal investită cu judecarea apelurilor declarate de partea civilă M.M. şi de inculpatul B.A. împotriva sentinţei penale nr. 285 din 8 iunie 2005 dată de Tribunal Galaţi, în dosarul nr. 1239/P/2004, s-a pronunţat în sensul menţinerii stării de arest a aceluiaşi inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul B.A., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 10/1/2006.
În declaraţia de recurs inculpatul a criticat încheierea p recurată pe considerentul că ar fi fost pronunţată „cu alt complet de instanţă" aspect considerat de recurent ca fiind nelegal.
S-a susţinut, de asemenea, de către recurent că anterior menţinerea măsurii arestării a fost dispusă la 22 octombrie 2005, în absenţa sa, deşi termenul limită pentru îndeplinirea acelui act procedural era data de 12 noiembrie 2005, la care s-ar fi putut fi adus în faţa instanţei.
Aceste motive au fost evocate şi cu ocazia dezbaterilor asupra recursului desfăşurate în faţa acestei Curţi la 5 ianuarie 2005.
Recursul nu este fondat.
Conform prevederilor art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată are obligaţia de a verifica, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din acelaşi cod.
Acest ultim text de lege prevede că, în măsura în care constată că se menţin temeiurile care au impus arestarea ori există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, instanţa dispune, prin încheiere motivată menţinerea acestei măsuri.
În speţă aceste prevederi legale au fost pe deplin respectate cu ocazia dezbaterilor desfăşurate la 14 decembrie 2005 în legătură cu legalitatea măsurii arestării recurentului precum şi cu prilejul pronunţării încheierii recurate.
Această Curte reţine la rândul său că măsura arestării inculpatului a fost luată şi apoi prelungită cu respectarea termenelor consacrate la nivel constituţional precum şi de Codul de procedură penală.
Este, de asemenea, de observat că, deşi nu are caracter definitiv, pedeapsa privativă de libertate, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 285 din 8 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi octombrie 2005 nu poate fi considerată în nici un caz un indiciu al diminuării periculozităţii concrete a faptelor pentru care B.A. a fost trimis în judecată.
De altfel măsura dispusă prin încheierea recurată răspunde şi cerinţelor art. 5 pct. 1 C.A.D.O.L.F. referitoare la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate.
În altă ordine de idei, Curtea reţine în legătură cu criticile formulate de recurent că modul în care s-a verificat legalitatea arestării preventive de către aceeaşi instanţă la un termen precedent, 24 octombrie 2005, este irelevant în cauza de faţă care are ca obiect exclusiv recursul declarat împotriva încheierii de la 14 decembrie 2005.
Se constată, de asemenea, că aserţiunea recurentului privind pronunţarea încheierii recurate de către un complet care nu ar fi avut competenţa materială prevăzută de lege sunt lipsite de temei.
În consecinţă, Curtea, reţinând că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare privat de libertate, în forma dispusă prin încheierea recurată, va face aplicarea art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând recursul ca nefondat.
Totodată se va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluţionarea cauzei în recurs, urmând ca onorariul pentru apărătoarea desemnată din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală în dosarul nr. 928/P/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 501/2006. Penal. Revendicare imobiliara. Recurs → |
|---|
