ICCJ. Decizia nr. 501/2006. Penal. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.501/2006
Dosar nr. 21071/1/2005
(nr. vechi 6657/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 17 noiembrie 2004, R.Şt., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 lit. b) C. pen., şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată T.E. nu se constituie parte civilă în cauză.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 13 iulie 2002, inculpatul R.Şt. i-a aplicat părţii vătămate T.E., în vârstă de 80 de ani, mai multe lovituri cu pumnii, în zona feţei, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească cu picioarele în zona abdomenului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 345 din 18 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu este autorul faptei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante judiciare reţinute.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale martorilor, date în cursul cercetării judecătoreşti, M.C., G.Şt., C.V. şi B.C., precum şi cu celelalte mijloace de probă, rezultă, în mod cert, că inculpatul a săvârşit fapta.
Astfel, atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţa de fond, martorul G.Şt. a declarat că „.. l-am văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată, pe data de 13 iulie 2002..".
Acesta o lovea cu pumnul, cu picioarele. Am văzut când i-a dat cu pumnii în cap, iar aceasta a căzut jos, apoi a lovit-o cu picioarele în piept şi în spate. Am ieşit la poartă şi l-am întrebat pe inculpat când trecea pe acolo, ce a făcut, a vrut să o omoare şi acesta mi-a spus că „stai că îţi dau şi ţie".
Susţinerile inculpatului, că în ziua de 13 iulie 2002, a lucrat la săpatul şanţurilor, într-un alt sat, sunt infirmate atât de declaraţiile martorilor C.V. şi B.C., cât şi de evidenţele scriptice de la Primăria Vinderei, unde inculpatul nu figurează că ar fi prestat acea muncă, în ziua respectivă.
Nici cea de a doua critică a recurentului inculpat nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat (aplicând părţii vătămate, în vârstă de 80 de ani, multiple lovituri, în zone vitale), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (cu o atitudine nesinceră în cursul procesului penal), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficienţă maximă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi circumstanţelor atenuante reţinute, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Şt. împotriva deciziei penale nr. 345 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 502/2006. Penal → |
|---|
