ICCJ. Decizia nr. 5022/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5022/2006
Dosar nr. 1953/46/2006
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34/ F din 22 martie 2006, Tribunalul Vâlcea a respins plângerea formulată de petiţionarul Şt.I.C., împotriva rezoluţiei procurorului dată în dosarul nr. 400/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia emisă în dosarul sus-menţionat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie O.C. şi L.J. din cadrul Postului de poliţie Livezi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 192 alin. (2) C. pen., reclamaţi de petiţionar pentru că, împreună cu doi salariaţi ai I.R.E. Bălceşti, au pătruns fără drept, în domiciliul mamei sale şi au debranşat-o de la alimentarea cu energie electrică, reţinându-se că fapta nu există.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recurs, iar prin Decizia penală nr. 261/ R din 25 mai 2006, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Şt.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 34/ F din 22 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Împotriva deciziei nr. 261/ R din 25 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, petiţionarul a declarat un nou recurs, invocând, în scris, aceleaşi motive din plângerea iniţială şi din recursul anterior, respectiv faptul că poliţiştii au pătruns fără drept în casa mamei sale, comiţând faptele de abuz în serviciu şi violare de domiciliu.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul şi recursul.
În cazul procedurii plângerii în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, procedură prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., pct. 10 al aceluiaşi articol, arată că „hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
În speţă, se constată faptul că petiţionarul a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
În cauza de faţă, Decizia atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, că instanţa de recurs, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege, Decizia pronunţată fiind definitivă.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Şt.I.C. împotriva deciziei penale nr. 261/ R din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5024/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
