ICCJ. Decizia nr. 5012/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5012/2006
Dosar nr. 29257/3/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul D.S.C., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 5 ani punând în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., şi art. 359 C. proc. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată de 3 ani perioada reţinerii şi arestării de la 27 februarie 2005 la 19 ianuarie 2006 (data punerii în libertate).
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.R. şi a obligat inculpatul la despăgubiri civile, diferenţă salariu şi concediul medical de 1.500.000 lei, cheltuieli hrană, însoţitor spitalizare de 8.000 RON cu aplicarea indicelui de inflaţie la data executării creanţei şi la 3.000 RON daune morale cu aplicarea indicelui de inflaţie la data executării.
A obligat inculpatul la 7.000 RON onorariu avocat ales în favoarea părţii civile A.R.
S-a luat act că partea vătămată Spitalul de Urgenţă nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 26 februarie 2005, în jurul orelor 4,00, după ce au ieşit dintr-o discotecă, mai mulţi băieţi şi fete, între doi dintre aceştia, respectiv martorii M.C.N. şi G.A., a avut loc o altercaţie. Pentru a tranşa conflictul dintre ei, şi-au lăsat canadienele jos şi s-au lovit reciproc. La plecare însă, din eroare au inversat obiectele vestimentare, ceea ce a generat un alt conflict între grupurile din care făceau parte cei doi.
Fratele unuia dintre aceştia, martorul M.I.M. l-a anunţat şi pe inculpatul D.S.C. care se afla acasă. Acesta, înainte de a pleca în zona căminelor studenţeşti din Regie unde se desfăşura conflictul a luat un briceag pe care l-a pus în buzunar.
Între grupul din care la acel moment făcea parte inculpatul şi celălalt grup în care se afla G.A. s-a produs o încăierare, soldată cu loviri reciproce cu pumnii şi picioarele.
În aceste împrejurări, inculpatul după ce a primit mai multe lovituri, a scos briceagul din buzunar şi i-a aplicat o lovitură în zona toracică posterioară părţii vătămate A.R.
După încetarea agresiunilor, acesta a fost internat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul „plagă înjunghiată în hemitorace posterior stâng; hidropneumotorax stâng", iar certificatul medico-legal atestă – leziuni traumatice produse cu corp tăietor-înţepător care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond pe baza probelor administrate şi nu a fost contestată în esenţă de inculpat.
Acesta, într-o depoziţie ulterioară, a precizat că briceagul a fost găsit la locul altercaţiei, susţinere contrazisă însă de martorii audiaţi.
Pe fond însă, inculpatul a recunoscut comiterea faptei generată de exercitarea unor violenţe asupra sa cu ocazia încăierării la care a luat parte.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie susţinând că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de împrejurările comiterii faptei, iar modalitatea de executare este inadecvată.
Partea civilă A.R. a solicitat majorarea despăgubirilor civile şi a daunelor materiale.
Prin Decizia penală nr. 269 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a înlăturat aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., făcând aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.
Această decizie a fost atacată cu recurs de inculpat.
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea parţială a deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Recursul declarat este întemeiat şi urmează a fi admis ca atare.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal relevă că inculpatul nu a participat la declanşarea încăierării, că el a fost implicat la cererea unei persoane a cărei frate fusese anterior agresat. Ajuns la locul desfăşurării conflictului a fost lovit, ceea ce l-a determinat să folosească briceagul pe care îl avea asupra sa, aplicând o singură lovitură părţii civile.
Instanţa de fond a aplicat o pedeapsă just proporţionalizată atât ca modalitate de executare cât şi ca limită.
Inculpatul nu aparţine unui mediu infractogen, a manifestat sinceritate în procesul penal, a regretat fapta comisă.
Mediul familial oferă garanţii serioase de supraveghere, iar faptul că a reluat cursurile facultăţii şi are un loc de muncă determină convingerea că a înţeles responsabilitatea faptei sale şi că nu va încălca legea penală.
Instanţa de fond a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind o pedeapsă care corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.S.C. împotriva deciziei penale nr. 269 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 48 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 20 ianuarie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4995/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5022/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
