ICCJ. Decizia nr. 5026/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5026/2006
Dosar nr. 8082/1/2006
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta R.I.R.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că plângerea formulată de petiţionară este o plângere penală prin care aceasta solicita ca judecătorul T.L. de la Judecătoria Sinaia să fie cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, petiţionara fiind nemulţumită de modul în care acesta a soluţionat un proces civil în care ea a avut calitatea de reclamantă.
S-a mai reţinut că o astfel de plângere trebuia adresată parchetului competent, potrivit dispoziţiilor art. 30 C. proc. pen., neputând fi aplicabile în cauză regulile de la art. 285 C. proc. pen., care se referă la plângerea prealabilă greşit îndreptată şi nu la plângerea penală prevăzută de art. 222 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 20 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, petiţionara a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi efectuarea unei cercetări corespunzătoare în cauză, reiterând aceleaşi motive ca în plângerea iniţială, fiind nemulţumită de modul în care judecătorul T.L. de la Judecătoria Sinaia a soluţionat un proces civil în care ea a avut calitatea de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este corectă, legală şi temeinică, petiţionara fără a urma căile legale procedurale în vigoare.
Cu privire la motivele de recurs invocate, Curtea constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Ca atare, cum din examinarea în ansamblu a sentinţei recurate nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara R.I.R. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5024/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5062/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
