ICCJ. Decizia nr. 4995/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4995/2006
Dosar nr. 5935/1/2006
Şedinţa publică din 4 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24/ F pronunţată la 21 martie 2006 de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în dosarul nr. 1041/1/2005, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiţionara parte vătămată I.G. împotriva rezoluţiei din 26 iulie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 186/P/2005, precum şi împotriva Ordonanţei din 1 noiembrie 2005 a aceluiaşi organ în dosarul nr. 1369/2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Petiţionarul I.G. a formulat plângere penală împotriva notarului public G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 289 şi 246 C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat că notarul G.A. a falsificat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2788 din 7 iunie 1984 cu privire la terenul situat în punctul P. din municipiul Curtea de Argeş, fiind instigat de numita S.G. (nora petiţionarului).
Petiţionarul a mai susţinut că S.G. a prezentat, cu ocazia soluţionării unei cauze civile la Judecătoria Curtea de Argeş, procese-verbale de punere în posesie false, despre care a afirmat căi-au fost eliberate de M.C., fost membru al C.F.F. din localitate.
Prin rezoluţia din 26 iulie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 186/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public G.A. în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi 292 C. pen., precum şi faţă de făptuitorul M.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 292 C. pen.
S-a reţinut că notarul public G.A. a întocmit actul de partaj voluntar nr. autentic 2788 din 7 iulie 1994, intervenit între: S.G., I.G., I.C., I.E., M.M., P.A. şi P.M.
Înainte de a proceda la semnarea actului s-a constatat că în cuprinsul acestuia s-au strecurat două greşeli materiale în sensul că:
- în loc de suprafaţa totală (care urma a fi partajată) de 6.500 m.p. s-a dactilografiat 4.500 m.p.; ş.
- în loc de 3.000 m.p., suprafaţă de teren care îi revenea numitei S.G. s-a trecut suprafaţa de 5.000 m.p.
Pentru aceste considerente părţile au solicitat modificarea actului de partaj, chiar în momentul întocmirii. Notarul public G.A. a efectuat aceste modificări cu acordul tuturor părţilor, semnând modificarea şi aplicând ştampila conform legii.
După efectuarea actelor premergătoare s-a mai stabilit că făptuitorii L.G. şi N.I. nu au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în înscrisurile autentificate sub nr. 1295 şi nr. 1294 din 25 aprilie 2005, iar în ce-l priveşte pe făptuitorul M.C. s-a stabilit că acesta şi-a respectat atribuţiile de serviciu şi a întocmit legal procesele-verbale de punere în posesie din 15 iunie 1992 şi 2 iunie 1994.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionate a formulat plângere în temeiul art. 278 C. pen., petiţionarul I.G., solicitând continuarea urmăririi penale împotriva făptuitorilor menţionaţi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin Ordonanţa din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), a infirmat în parte rezoluţia atacată, în sensul că a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public G.A., şi s-a disjuns cauza faţă de făptuitorii S.G. şi M.C., L.G. şi N.I. în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, 291 şi 292 C. pen.
Petiţionarul, I.G., a formulat plângere atât împotriva rezoluţiei din 26 iulie 2005 (dosar nr. 186/P/2005) dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cât şi împotriva Ordonanţei din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând actele dosarului curtea de apel a constatat că plângerea formulată nu e întemeiată şi a respins-o ca atare.
Astfel, instanţa a reţinut, în mod corect, că în cauză au fost administrate toate probele solicitate, care confirmând nevinovăţia notarului public G.A., au condus la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, apărătorul recurentului petiţionar a învederat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., susţinând oral motivele de recurs, susţineri care au fost consemnate detaliat în practicaua prezentei decizii.
Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de I.G. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, Curtea reţine că în cauză s-a stabilit în mod corect situaţia de fapt, analizându-se întreaga gamă a condiţiilor în care a fost încheiat actul de partaj, iar instanţa de judecată în mod judicios, temeinic şi motivat a pronunţat sentinţa prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiţionarului, menţinând atât rezoluţia atacată cât şi ordonanţa din 1 noiembrie 2005, ca fiind temeinice şi legale.
Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui G.A., faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen.
Aşa cum rezultă din cauză au fost evaluate criticile formulate de petiţionar în raport cu persoana făptuitorului şi faptele pretins a fi săvârşite de acesta, constatându-se că notarul public G.A. a făcut modificările corespunzătoare în actul de partaj voluntar pe care l-a autentificat, cu acordul tuturor părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
De asemenea, nu a putut fi avută în vedere nici critica petiţionarului referitoare la schimbarea încadrării faptei săvârşite de G.A. în infracţiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în condiţiile în care acesta nu a falsificat înscrisul prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea acestuia, de natură să producă consecinţe juridice, acest înscris nefiind fals, fiind încheiat la biroul notarial cu respectarea prevederilor legale.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, pe baza evaluării ansamblului probator administrat, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., şi nici vreun alt caz de casare care s-ar fi putut invoca din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.G., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul I.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 24/ F din 21 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5012/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
