ICCJ. Decizia nr. 5063/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5063/2006
Dosar nr. 39744/3/2005
Şedinţa publică din 6 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 418 din 7 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul V.G. cu privire la sentinţa penală nr. 49/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 49/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2914 din 28 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul V.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În motivarea cererii sale, petiţionarul a arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, el fiind în realitate, doar consumator de droguri; în consecinţă, a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor noului Cod penal, Legea nr. 301/2004, care ar dezincrimina infracţiunea săvârşită.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de petiţionar nu se încadrează în dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., iar intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal a fost amânată pentru data de 29 iunie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat şi urmează să-l respingă, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) - când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) - când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) - când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivul invocat de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile arătate, reindividualizarea pedepsei nefiind posibilă pe calea contestaţiei la executare.
Pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr. 301/2004 Codul penal nu au mai intrat în vigoare, nici acest motiv de contestaţie neavând temei.
Aşa fiind, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul va fi respins, ca nefondat, recurentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 382 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5062/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5066/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
