ICCJ. Decizia nr. 5024/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5024/2006
Dosar nr. 5174/2/2006
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 51 din 9 martie 2006, a respins contestaţia la executare, formulată de condamnatul N.G. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 21 aprilie 2005 pronunţată de acelaşi tribunal.
Prima instanţă a motivat că cererea prin care condamnatul critică evaluarea probelor administrate şi individualizarea pedepsei aplicate nu se regăsesc printre cazurile enumerate în art. 461 lit. a) – e) C. proc. pen., care îndreptăţesc părţile să formuleze contestaţie la executare.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 436/ A din 29 mai 2006, constatând că sentinţa este legală şi temeinică a respins apelul, ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Jilava, a declarat recurs pe care nu l-a motivat. În faţa instanţei de recurs a reiterat aceleaşi motive, greşita evaluare a probelor şi individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului instanţele au reţinut că N.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5047 din 9 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a mai reţinut şi motivat că aspectele invocate nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., iar pe calea contestaţiei la executare nu este posibilă reformarea hotărârilor judecătoreşti definitive sub aspectul problemelor de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat cum ar fi stabilirea situaţiei de fapt, vinovăţia şi regimul sancţionator.
În recursul formulat, condamnatul este nemulţumit de evaluarea probelor şi pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă.
Se constată că motivele invocate nu se înscriu în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., situaţie în care hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.G. împotriva deciziei penale nr. 436/ A din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5022/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5026/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
